Din păcate pentru noi, nu cred că războiul politic se va termina prea curând. România nu beneficiază de cultura politică a coabitării. În general, cultura politică poate fi considerată ca fiind precară. Ne dorim ca politicienii români să înveţe să colaboreze dar coabitarea va fi dificil de realizat în practică.
Ne putem folosi de teoria jocurilor pentru a explica acest lucru. Deşi mi-aş dori să se întâmple altfel, consider că reconcilierea dintre Preşedinte PDL Noua Republică pe de o parte şi USL de cealaltă parte este iluzorie. Nu cred că vor trece decat cateva zile si va începe din nou lupta. Cu efecte economice şi sociale dintre cele mai grave, pe termen mediu şi lung.
De ce? Este explicaţia clasică a utilizării aproape exclusive a campaniilor negative în perioadele electorale. Plecăm de la ipoteza că există un un decalaj de popularitate între USL şi grupul politic al susţinătorilor preşedintelui (60% la 40%, să spunem). Mai plecăm de la ipoteza că fiecare vrea să crească în sondaje, până la scrutinul electoral din octombrie.
În cazul în care ambele alianţe ar duce o campanie pozitivă, cetăţenii ar gândi bine despre amândouă astfel încât nici unul nu va câştiga vreun avantaj faţă de celălalt. Dacă amândouă se angajează într-o campanie negativă, publicul le priveşte rău pe amândouă, dar din nou, nici unul nu are vreun avantaj relativ. Imaginea fiecăruia este afectată de campania celuilalt. Dacă USL ar duce o campanie pozitivă, alianţa susţinătorilor preşedintelui poate câştiga un avantaj purtând o campanie negativă care ştirbeşte reputaţia USL. Invers, USL câştigă, ducând o campanie negativă, dacă alianţa susţinătorilor preşedintelui duce o campanie corectă.
Atât USL cât şi alianţa susţinătorilor preşedintelui gândesc astfel: ”Dacă rivalul meu politic poartă o campanie negativă, îmi va fi mult mai bine dacă şi eu voi duce o campanie electo
