Luminiţa Cuciuc lucrează în sistemul de sănătate încă dinainte de a intra la Facultatea de Medicină. Dacă nu ar fi ales această meserie, s-ar fi îndreptat spre teatru.

Se poate spune că medicina a fost şi este viaţa Luminiţei Cuciuc. De mică, a trăit în acest mediu, pentru că tatăl său a fost medic chirurg. „Nu mai reţin ce vârstă aveam când am asistat prima oară la operaţie. S-a mai întâmplat să merg cu tatăl meu la spital şi am asistat fără să am vreo problemă, să mi se facă rău de la sânge sau alte lucruri de genul acesta. De atunci am căpătat o pasiune pentru chirurgie“, povesteşte zâmbind medicul ieşean. Nu a avut cum să ajungă chirurg, dar e mulţumită şi cu medicina generală şi cu cea de urgenţe. Oferă satisfacţii nemăsurate, nebănuite de oamenii din afara sistemului.

Este dificil la accidente

„Recunosc faptul că a fost greu la început, când vedeam copii accidentaţi sau răniţi. Nici acum nu pot spune că m-am obişnuit, mai ales când aflu că accidentele de maşină se produc din vina părinţilor aflaţi la volan“, spune Luminiţa Cuciuc. La o scurtă trecere în revistă, medicul îşi dă seama că nu a murit niciun pacient în timp ce ea îl transporta cu ambulanţa. Toţi au supravieţuit.

„Am avut un caz foarte dificil în urmă cu un an şi jumătate. Trebuia să transport un bărbat în stare foarte gravă şi cu insuficienţă respiratorie foarte gravă până la Bucureşti“, îşi începe povestirea medicul. Când a ajuns în dreptul localităţii Strunga a realizat că oxigenul nu va ajunge până la destinaţie, oricât de repede ar fi mers şoferul Ambulanţei. Numai că rudele au vrut morţiş să ajungă la spitalul din Capitală şi nu au lăsat-o să se întoarcă din drum,

înapoi la Iaşi.

„Am anunţat toate unităţile medicale de pe traseu să mă aştepte cu butelii de oxigen pregătite şi am făcut mai multe opriri să le schimb. Am ajuns cu pacientul vi