Este inevitabil, în orice analiză a impozitării, să ne referim la prețuri și costuri, salarii și producție, prosperitate etc. Este binecunoscută, deși în ultimă instanță nejustificată, opinia potrivit căreia creșterea impozitării indirecte, a accizelor – în speță, se va reflecta în prețuri și, mai departe, în escalade inflaționiste.
Acesta este cazul recent al dezbaterii pe seama celor 7 eurocenți care se vor adăuga la accizarea combustibilului. Au apărut imediat, firește, motive de îngrijorare cu privire la explozia prețurilor benzinei și motorinei. Înainte însă de a introduce în ecuație câteva raționamente economice, ar fi indicat, cred, să deslușim puțin cum este cu accizele.
Dileme fiscale, realități economice
Accizele există, în primul rând, la fel ca toate celelalte impozite de altfel, pentru că reprezintă o sursă de încasări bugetare. În al doilea rând, nu toate produsele sunt accizabile. Nu există accize instituite la pâine, carne, autoturisme sau cărți. Există însă accize la alcool, tutun, carburanți, bunuri de “lux”, adică pentru anumite bunuri a căror cerere este relativ inelastică și statul dorește să-și ia “partea leului” din comercializarea acestora. Firește, de aici pot apărea numeroase întrebări, apte să pună în dificultate orice politică fiscală (de exemplu, de ce blănurile sunt produse de lux iar mănușile sau pantofii de piele nu). Însă, dincolo de acestea, odată ce există accize și produse (adică persoane) accizabile, dezbaterea se cantonează, pragmatic dar incomplet, în principal asupra impactului accizelor.
De la bun început și cu precădere în atare condiții, este important de precizat că a scrie despre implicațiile accizelor nu înseamnă a susține creșterea acestora sau a oricărei alte forme de impozitare. Spun acest lucru răspicat și cu sens clarificator, în virtutea “alunecărilor” de (ne)înțeles cu care unele opinii de-
