Alcoolismul duce la beţie

N-am avut când să ne bucurăm de otrăvirea apei. Se instalase un microfon şi la Teatru, în balcon, şi cineva a strigat de acolo că apa nu e otrăvită, era doar o diversiune a teroriştilor.

– Priviţi, tovarăşi... fraţilor, priviţi! Beau apă de la robinet!

Vorbitorul a dat peste cap un pahar ca să arate că nu era niciun pericol. Oamenii se uitau neîncrezători când la un balcon, când la celălalt. Nu mai ştiau pe cine să creadă. Erau speriaţi. Voiau să ştie exact cum stătea treaba fiindcă aveau copii acasă, nu era de joacă. Grăsanul de la teatru a simţit indecizia mulţimii şi a cerut să i se mai aducă nişte apă de la robinet. A băut-o şi a ridicat paharul gol deasupra capului ca să-l vadă toată lumea. Cei care se porniseră deja spre case au făcut stânga-mprejur.

De când se anunţase căderea lui Ceauşescu se vorbea despre terorişti şi la teatru şi la Comitetul Judeţean, mai mult în contradictoriu. Apa otrăvită la Partid a fost imediat purificată la Teatru. Teroriştii descoperiţi într-o parte au fost capturaţi şi ucişi alături.

– Să mergem la Securitate! Să dezarmăm Securitatea! În aceste momente îşi încarcă puştile şi vine să ne ia libertatea!

– Fără violenţă! Comandantul Securităţii a anunţat că este cu poporul. Noi suntem poporul. Nu plecaţi de aici! Dacă plecăm, teroriştii pun mâna pe instituţii şi iau puterea. Să apărăm instituţiile! Să apărăm libertatea!

– Dictatorul a fost prins!

– Dictatorul a fugit, s-a ascuns în munţi. Este păzit de terorişti care au numele lui tatuat pe piept şi pe mâini!

– Fraţilor!

– Tovarăşi! Domnilor!

Cei de la Partid aveau un televizor în balcon, – îl instalaseră, în sfârşit, după ce unul se foise jumătate de oră cu aparatul în braţe ­ –, cei de la teatru aveau un aparat de radio. Nu se înţelegeau deloc. Nici pomeneală de consens.

Noi, gaşca de la „Rapsodia”,