Decidenţii politici şi miltari americani au mai suferit o umilinţă din partea preşedintelui Afganistanului. Nu e nici prima şi nici nu va fi ultima.

S-a întrebat public Hamid Karzai dacă nu cumva războiul global împotriva terorismului început de americani nu a condus la “o mai mare radicalizare a lumii musulmane, din Pakistan şi Afganistan până în Mali şi Nigeria...iar Occidentul, condus de SUA, trebuie să se explice în faţa lumii musulmane şi dacă lucrurile au luat o direcţie proastă, trebuie corectat cursul”.

Dacă ar fi însă doar o palmă dată americanilor, atunci comentariul ar trebui să vorbească doar despre naivitatea tragică a celor care au investit în Karzai personal şi în echipa sa sute sau mii de miliarde de dolari, credibilizându-l şi susţinându-l cu orice preţ, încercând să creadă că el reprezenta soluţia providenţială şi acceptabilă pentru un nou Afganistan, refuzând să crediteze orice alt raţionament. Negând de la un moment dat chiar realitatea vizibilă pentru toată lumea: Afganistanul, după Irak, reprezintă o înfrângere grea a armatei americane şi aliaţilor săi….similară în dimensiuni şi consecinţe cu Vietnamul.

Dar Karzai a dat un avertisment care, descifrat corect, poate să deschidă o poartă spre înţelegerea a ceea ce va fi, nu mai târziu decât peste un an, odată încheiată retragerea trupelor combatante aliate, realitatea din Afganistan şi mai departe, în noua lume islamică. Un avertisment care se poate desface pe câteva paliere.Gândirile, proiecţiile şi strategiile globale de tipul celor imaginate în Trilaterală, Bilderberg sau la Davos sunt complet infirmate de evoluţia unei realităţi în care joacă acum cu totul alţi actori, regionali cu aspiraţii şi mijloace de acţiune globale. Soluţiile de tipul ofertei de bunăstare globală prin asumarea valorilor occidentale în urma unei încercări de securizare militară a spaţiului Orientului Apr