Larisa are 2 ani şi 6 luni, coloana strâmbă şi dacă nu va fi operată anul acesta riscă să facă blocaj renal şi să paralizeze. Iar părinţii ei, Alexandra şi Florentin Sporea, şi-au pus încrederea şi toate resursele de care dispun într-o speranţă: că, într-o zi, Larisa lor ar putea fi bine. Că ar putea fi dreaptă.
Acum are scolioză toraco-lombară congenitală, o boală a coloanei vertebrale. Practic, fetiţa are spatele strâmb, umărul drept mai proeminent decât stângul, iar corpul înclinat într-o parte. Ca să meargă, Larisa păşeşte atent împingându-şi pieptul firav înainte şi îşi forţează picioarele să o asculte şi să o ducă acolo unde îşi doreşte. Merge şchiopătat, iar de alergat copila nu poate să alerge. A încercat de câteva ori şi a căzut. Ba chiar şi-a rupt piciorul. Avea un an şi trei luni când s-a întâmplat, iar alte două a stat cu el în ghips.
Copilul şi-a petrecut primele luni din viaţă într-o carapace din gips
Un chin, aşa cum e întreaga viaţă a Larisei de până acum. "Încă de la naştere, Larisa a trebuit să se chinuie", mărturiseşte pentru gândul mama copilei, "dar cu voia lui Dumnezeu le-am vindecat. Însă problema ei cea mai mare este coloana deformată", spune femeia rememorând calvarul prin care fetiţa ei a trecut.
De când bebeluşul lor avea doar trei săptămâni, soţii Sporea au trăit prin spitale, atunci când nu făceau naveta între Petroşani, oraşul în care locuiesc şi Timişoara, la clinica "Louis Ţurcanu", unde fetiţa lor se afla în evidenţa secţiei de ortopedie. "Aici ne-au făcut un pătuţ special din gips care îi era ataşat de spate. Ea stătea legată fedeleş, ca să nu se mişte. La fiecare două luni, acest pătuţ trebuia schimbat", îşi aminteşte femeia.
Când copilul lor a împlinit 9 luni, Alexandra şi Florentin Sporea au rămas din nou fără speranţă. Medicul care o îngrijea pe Larisa, "prinţesa mea de fată", cum îşi num
