La o zi distanţă după ce a cucerit Australia în pereche cu Bethanie Mattek-Sands, Horia Tecău a disputat ieri a doua finală de Grand Slam, de această dată la Bucureşti, pe Aeroportul Henri Coandă. Adversarii n-au fost fraţii Bryan, ci armata de jurnalişti, mai numeroasă chiar şi decât la un meci important de Cupa Davis, în faţa căreia a trebuit să facă faţă tirului de întrebări.

Cel care s-a aşezat lângă Năstase, Ţiriac sau Ruzici în cartea de aur a tenisului românesc găseşte puterea să zâmbească, chiar dacă pleoapele îi sunt aproape închise. Vine după un maraton de aproape de 30 de ore de zbor, timp în care nu a dormit deloc. "Cred că am fost prea entuziasmat şi nu am putut dormi în avion. Sunt foarte fericit că am reuşit primul titlu de Grand Slam din cariera mea şi primul titlu al României după atâţia ani", îşi începe discursul Horia Tecău.

Dedicaţie pentru tata

Deşi este impresionat de numărul mare de camere de luat vederi şi jurnalişti pe care îi are în faţă, tenismenul român intră bine de tot în "finală" şi returnează perfect la fiecare întrebare. Punctele sunt câştigătoare, fie că trebuie să explice performanţa şi nivelul sportiv la care a ajuns, fie să răspundă întrebărilor ce ţin de latura mondenă. Horia se ţine tare pentru că ştie că îi are în "lojă" şi pe părinţii lui, veniţi să-l încurajeze cum ar face-o şi la o finală de Grand Slam. "Dedic victoria părinţilor mei, ei sunt temelia carierei şi educaţiei mele. Le datorez foarte mult. Tatăl meu împlineşte peste câteva zile 55 de ani, chiar dacă arată de 35. Vreau să-i dedic lui acest trofeu şi sper să vină şi altele", a precizat jucătorul. În tot acest timp, Tecău senior tremură de emoţii şi varsă câteva lacrimi.

Horia, singurul sub 30 de ani în Top 10

Horia continuă să trimită mingile în terenul advers cu o viteză ameţitoare, dar încearcă să facă puncte şi din s