Coniţa Lena, Uşă de biserică, poeme, postfaţă de Marian Drăghici, Iaşi, Ed. Junimea, 2005. 80 pag.

Debut surprinzător, girat de Marian Drăghici. Autoarea, soţia poetului şi artizanului în lemn Valentin Predescu, din Piteşti, s-a făcut iniţial remarcată în paginile suplimentului Ziua literară . Publicate sub formă de volum, ceea ce înseamnă integrate într-o construcţie (fie şi aparentă), poemele sale îşi evidenţiază şi mai clar originalitatea. Scrisul Coniţei Lena nu seamănă cu al nimănui, deşi seamănă cu toată literatura română, de la folclor la poezia livrescă din secolul douăzeci:

"În oraşul cu sclifos/ nu mă doare nici în os/ dorm ca-n burta mamei mele/ doar sugând la acadele/ dorm ca-n burta valului/ visând fala calului/ de mă mângâie o greaţă/'ntr-o cafea de dimineaţă/ în oraşul cu sclifos/ lângă târgul cu miros/ trec căruţe şiruri şir/ cu hareţi sub coviltir/ traşi de gloabe în delir/ limuzine cu imberbi/ muiereţi cu banii verzi/ curve roze pentru poze/ curve grase unsuroase/ ca în filmele ceţoase" (Sclifos).

Monahia Elena Simionovici, Sfânta Mănăstire Voroneţ. Icoane, Sibiu, Ed. Thausib, 2004.

Cu o modestie specifică vieţii monahale, autoarea prezintă şi comentează picturile care au făcut celebră Mănăstirea Voroneţ. Deşi foloseşte un limbaj de multă vreme ritualizat, ea reuşeşte să nu fie convenţională. Datorită talentului literar, ca şi unei competenţe remarcabile în descifrarea sensului înalt al artei, textul ei impune respect şi produce reverii:

"Prin profunzimea adevărurilor Sfintei Scripturi exprimate în culori ce înfruntă vremurile, prin armonia cromatică în deplină concordanţă cu frumuseţile ce înconjoară mănăstirea, prin sentimentul de adâncă pace pe care-l răspândeşte, Sfânta Mănăstire Voroneţ are puterea de a scoate pe trecătorul ce ajunge aici din timpul cotidian şi de a-l face să trăi