* Cam in fiecare vineri, perceptia asupra celor din jur se schimba, timpul si distantele se dilata. Despre timpul petrecut la locul de munca este vorba, despre orele care il mai despart pe salariat de sfirsitul saptaminii, si despre distanta care il desparte de casa, dulce casa, de berarie, dulce melodie, sau de acolo unde va pleca el cu familia ori cu prietenii sa se distreze, sa se destinda, sa se relaxeze si sa se intoarca mahmur, pentru o noua saptamina de munca. Este vorba aici despre acea relativitate a timpului si spatiului pe care o pomenea cu regret si sergentul din poezia lui Alecsandri: "Mai lunga-mi pare calea acum, la-ntors acasa". Odata ajuns acasa si vindecat de rana, sergentul din poezie s-o fi plins, cu siguranta, cit de scurta ii pare calea pina la cimp, la job, la locul de desfasurat activitatea, dar despre asta Alecsandri n-a scris nici o poezie. Nici nu stim ce sa facem, cum sa procedam cu textul de fata: sa batem cimpii ca sa priceapa lumea ca o facem pentru a va mai trece timpul pina la fluierul final sau sa o taiem scurt, ca poate aveti treaba? Oricum, si astea sint relative. * Vom trece repede, asadar, peste acel material urmarit la stiri despre un batrin pe care calul din gospodarie l-a muscat asa, din senin, tocmai de acolo. Mai exact, l-a apucat tocmai de ceea ce n-ar fi putut apuca la nevasta batrinului, de exemplu. Nu, nu de cureaua pantalonilor l-a muscat! Mai mult ca sigur o fi vorba despre un cal fermecat, cam ca armasarul din poveste, care intelege graiul omenesc. Il intelege, dar nu pricepe, in schimb, si figurile de stil, asa ca, auzind mereu in jurul sau cum toti spun "Uai, minca-ti-as!" etc., o fi luat-o drept buna. * Dupa stirile de dimineata, care vin in tromba si ne tin ochii bulbucati si timpanele intinse, mai sint jurnale informative pe Realitatea, pe Antena3, pe EuroNews - astea se cam repeta, daca nu e vreun subiect bomba,