"Dana" e numele fetei unui iesean exceptional, care, plecat, un timp, departe, a revenit aici, blazonindu-si intoarcerea cu fiintarea galeriei: Mihai Pascal. De constatat - cu reconfortanta surprindere - ca sint numeroase locurile in care ne putem retrage din hatisul uriciunilor zilei. Inventarul acestor locuri are darul de a ne induce gradul mai ridicat de optimism, pe care aproape ca-l pierdusem. Existind, acesta, realmente intr-un mediu ce, iata, nu si-a epuizat frumusetea. Vizitele facute recent unui eminent om de carte iesean dar si, contrapunctic, unui fabulos pictor din aceeasi urbe harazita oricum notorietatii s-au intrupat in peremptoriile noastre argumente. Cum la fel de stenica a fost si fuga la Stefanestii natali ai marelui pictor Luchian. (Chiar daca impunatoarea casa ce i-a purtat numele - invitind ani de zile ca memorial - a disparut din... nomenclator, locul luindu-i-l o zbenguita gradinita.) De data asta, altceva. Un altceva care pentru Iasi inseamna enorm. Iasul fiind nu unul oarecare, ci oras intre orase, numai si pentru privilegiatul motiv ca a fundat prima pinacoteca nationala de arta. Ei bine, de un an, pe Lapusneanu s-a ivit, ca prin miracol, o galerie ce si-a inaugurat seria simezelor chiar cu numele ilustre ale celor ce-au stat in aura fundarii: "Dana". E numele fetei unui iesean exceptional, care, plecat, un timp, departe, a revenit aici, blazonindu-si intoarcerea cu fiintarea galeriei: Mihai Pascal. Statura discret joviala, inducind, prin gabaritul ei generos, o bonomie mereu disponibila, prosperul om de afaceri isi ofera cu naturala galanterie posibilitatile unui program de la care nu asteapta, evident, bani, ci doar superioara delectare. Una vizuala, intr-un Iasi al oricum vizualitatii harazite Galeria "Dana", prin anvergura ei echilibrata, se afla in total disponibila juxtapunere cu vecinatatea. In chiar perete cu ea e o galerie a exprim