La douăzeci de ani de la pierderea actualităţii refrenului-banc "Uteciştii de azi, refegiştii de mâine" - parafrază a sloganului oficial "Uteciştii de azi, comuniştii de mâine" -, imaginea acelei organizaţii de masă, in care erau băgaţi, de voie, de nevoie, aproape toţi tinerii, este pierdută in vălul uitării.
Da, să fi fost, pe timpul lui Ceauşescu, membru de partid mai insemna ceva, era o afacere (sic) oarecum palpabilă şi cert profitabilă, in timp ce condiţia de utecist nu reprezenta altceva decât că nu erai un infractor sau un paria al acelei societăţi socialiste multilateral dezvoltate; dimpotrivă, excluderea din UTC echivala cu o prematură şi definitivă marginalizare socială şi profesională.
A fost destul de dificil chiar şi pentru istoricii comunişti specializaţi in subordonarea istoriei intereselor ideologice ale nomenclaturii să decidă asupra unei date de naştere, cât de cât credibile şi cât mai apropiate de cea a PCR, pentru Uniunea Tineretului Comunist - pepiniera partidului. In fine, comisia stabilită de Partidul Muncitoresc Roman (PCR-ul de conjunctură rezultat prin contopirea comuniştilor cu o parte din social-democraţi in in 1951) a optat ca dată de naştere a UTC pentru 19-20 martie 1922. Atunci a avut loc la Bucureşti "Conferinţa generală a tineretului socialist", prin care s-a constituit Uniunea Tineretului Socialist, ce va fi confiscată şi transformată de comunişti la 1 mai 1924, printr-un act formal, pe hârtie, in Uniunea Tineretului Comunist din România (UTCdR), ca secţie a Internaţionalei Tineretului Comunist şi subordonată politic Partidului Comunist din România (PCdR).
Puţini şi subţiri cât erau, mai mult pe la Moscova decât prin ţară, atât comuniştii seniori din PCdR, cât şi cei juniori din UTCdR au fost scoşi in afara legii in 1924 prin Legea Mârzescu, pentru activităţi subversive impotriva intereselor naţionale, şi
