A adunat un sac de medalii naţionale la judo, la toate categoriile, dar a decis să treacă la lupte libere. Rezultatele nu au întârziat să apară.
Nu avea decât opt ani când a păşit pentru prima oară într-o sală de sport unde se practica judo. Spre deosebire de majoritatea copiilor, pentru care la început orice sport este doar o joacă, Ana-Maria şi-a propus de la început să devină într-o zi campioană naţională. „Aveam doar opt ani, antrenorul ne prostea cu tot felul de jocuri, cu dulciuri, să ne atragă spre sport. Mie mi-a plăcut foarte mult şi mi-am dorit să realizez ceva în acest sport“, spune sportiva. George Patrichi, primul ei antrenor, avea să-şi pună definitiv amprenta pe cariera ei, iar titlurile naţionale nu întârziau să apară. A câştigat aurul la toate categoriile, mai puţin la seniori, dar totuşi a ales să se dedice unui alt sport.
În 2004, s-a gândit că luptele libere i s-ar potrivi mai bine şi a făcut trecerea fără să stea pe gânduri. „Ioana Aluaş Dinea era o sportivă consacrată, valoroasă şi era greu să-i iau locul de titulară. Nu era vorba că nu puteam să o bat, pentru că nu era deloc imposibil acest lucru, dar am considerat că nu vreau să stau pentru totdeauna în umbra ei. Simona Alexandru m-a atras la lupte libere şi ei trebuie să-i mulţumesc pentru acest lucru. De mică am avut un caracter mai puternic, de aceea am ales aceste sporturi“, povesteşte Ana-Maria.
De două ori bronz la Campionatul European
La fel ca şi în cazul primului sport pe care l-a practicat, a făcut faţă cu brio şi luptelor libere. Multiplă campioană naţională, a impresionat şi la Olimpiada de la Beijing, unde a obţinut locul cinci. Aceasta este cea mai importantă performanţă de până acum, dar nu are de gând să se mulţumească doar cu atât şi promite că la următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice, va depăşi această performanţă.
Clasarea excelentă i-a ad
