Colinele verzi ale Mărişelului, desprinse parcă din basmele lui Ispirescu, au dat României nu numai un colţ de rai, unde vin în fiecare an oameni din toată lumea care apreciază natura neatinsă de “turismul industrial”, dar şi legenda Pelaghiei Roşu, această „Ioana d'Arc a României”. O călătorie într-o nouă poveste din cadrul celei mai frumoase campanii ”Adevărul” - ”125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”.
La câţiva kilometri după ce am părăsit Drumul European 60, care leagă Clujul de Oradea, am intrat în Someşu Rece, schimbarea de peisaj este impresionantă, pentru că în circa 20 de minute am ieşit din aglomeraţia oraşului şi am intrat într-o zonă superbă.
Combinaţia de peisaje pe ruta Someşu Rece- Someşu Cald - Mărişel –destinaţia finală fiind la circa 50 de kilometri de Cluj-Napoca, îmi aduce aminte de o reclamă pentru România turistică. O imagine din avion îţi dezvăluie nişte dealuri domoale, acoperite de păduri de un verde crud, iar la un moment dat apare şi un lac de o frumuseţe ireală.
”Aceasta ar putea fi Elveţia”
“Aceasta ar putea fi Elveţia”, se titra cu litere mari în reclamă, în timp ce imaginile te îmbiau să laşi telecomanda şi să porneşti numaidecât la drum. După ce vezi şi alte imagini superbe, sub care este titrat “Aceasta ar putea fi Austria, Grecia, Spania etc”, finalul te lămureşte şi afli că imaginile sunt din România.
Frumuseţea peisajului din zona Mărişel poate rivaliza cu cel din ţările amintite, diferenţa constă în faptul că în acolo asfaltul este impecabil şi zonele sunt împânzite de facilităţi pentru turişti precum telegondole, pârtii de schi, magazine, complexe acvatice. Deşi pare ciudat, tocmai această lipsă de facilităţi turistice îi atrage pe turişti să vină în Apuseni.
“Ăsta e Mărişelul şi vrem să rămână aşa”, mi-a spus Ela Atanasiu, proprietara
