Noua Dreaptă şi-a organizat patrule civice la Braşov, iar lumea pare să privească îngăduitor lucrurile. Românii spun, fatalist, "asta e, dacă statul nu face nimic..." Dinspre cetăţean, aşa e. Dacă statul nu e capabil să ajute cetăţeanul, atunci acesta ignoră statul şi îşi rezolvă singur problemele. Numai că această îngăduinţă poate duce la accidente istorice foarte mari.
Noua Dreaptă nu este un partid foarte activ. Totuşi, funcţionează ca un semnal de alarmă pentru cine e capabil să audă acest semnal. Când ceva nu merge bine, când există un dezechilibru, acest partid de buzunar vine şi indică exact slăbiciunea. Problema este că atunci când o face, o face într-un fel extremist, iar statul nu reacţionează.
Bineînţeles că e nevoie de o patrulă civică menită să ajute oamenii legii atunci când infracţionalitatea creşte conjuncturtal. Ce te faci însă când aceste patrule civice sunt alcătuite ca să suplinească structurile statului? Cum trebuie reacţionat când statul este incapabil să mai asigure ordinea publică? Ce te faci când structurile de stat sunt corupte şi cetăţenii încep să accepte structuri paralele cu cele oficiale?
Scandalurile din Poliţie, ieşite la suprafaţă în ultima vreme, sunt un bun prilej pentru oricine să argumenteze că disoluţia statului e, din nou, pe cale să se producă. Oamenii n-au cum să mai aibă încredere într-o poliţie care este mână în mână cu interlopii, sau în poliţiştii-tonomate, care pun banul mai presus de lege.
Cu toate astea, oportunitatea găsită de Noua Dreaptă este greu de acceptat instituţional. Ar însemna că putem da la o parte, rând pe rând, diverse instituţii pentru a le înlocui cu altceva. De obicei, aşa încep dictaturile. Ele se justifică mereu prin slăbiciunea unei societăţi şi prin nevoia de ordine. Problema este că dictaturile nu pleacă niciodată. Ele se instalează treptat şi, până când să-ţi dai seama, eşti p