Dupa 35 de ani de muzica, de spectacole, de succes, de celebritate, Angela Similea a revenit recent in prim-plan si a facut-o in stilul sau caracteristic. Cu eleganta, cu emotie, cu dorinta de a fi la inaltime. Si a fost.
- Cand v-ati lansat noul album ati avut emotii sau mi s-a parut mie?
- Nu, nu ti s-a parut! Ciudat este ca, dupa 35 de ani de activitate, la ideea ca ma voi reintalni cu publicul au reaparut aceleasi emotii de la debut. Nu este vorba despre teama, ci despre o responsabilitate pe care am trait-o intotdeauna cand m-am intalnit cu publicul. Este un soi de vibratie, aparte fata de orice alta emotie pe care o traiesc eu ca om obisnuit. Pentru fiecare moment din viata mea am emotii. Dar la contactul direct cu publicul am sentimentul ca "ard". Dupa trei decenii de muzica sunt la fel ca la inceput...
- Sunteti o perfectionista sau e doar hipersensibilitate?
- Cred ca ambele variante sunt valabile, in cazul meu. Mi-am dorit si imi doresc mereu sa pot ajunge la cea mai buna forma a mea, pentru ca, oricum, perfect nu poti sa fii. Iar la concertul de lansare, responsabilitatea a fost cu atat mai mare cu cat au trecut atatia ani. Observ ca, dupa o absenta destul de lunga - in ghilimele absenta pentru ca, in aceasta perioada, am mai avut inregistrari si aparitii, e adevarat sporadice - totusi, publicul ma doreste. Dar o doreste pe aceea pe care au iubit-o si au ascultat-o ei timp de trei decenii, deci trebuie sa fiu in forma la care se asteapta admiratorii mei, aceea pe care o cunosc si o recunosc ei. Ma refer acum la acel public care mi-a simtit lipsa si care a avut mereu nevoie de mine. In rest, de carcotasi, nu e treaba mea sa ma ocup de ei si oricand se gaseste cineva sa comenteze. Si cred ca n-ar fi bine daca nu ar fi asa.
- Ati simtit dragostea publicului in toti cei 35 de ani de cariera?
- Bineinteles ca am simtit
