N-are umorul lui Andrei Pavel, nici nebunia lui Ilie Năstase. Victor Hănescu şi-a câştigat admiratorii prin calmul, modestia, dar şi statura sa. La cei 1,98 de metri, bucureşteanul este cel mai înalt tenismen profesionist din ţară, iar aceasta a privit-o întotdeauna ca pe un avantaj, deşi n-a fost întotdeauna aşa.

„Viteza este mai redusă, însă am învăţat ca toate lucrurile să le transform în atuuri”, spune „uriaşul” nostru. E mai retras, şi din această cauză poate părea uneori arogant. Dar nu e. Răspunde sincer şi la obiect, asta dacă nu-l întrebi despre viaţa personală. Nu-i place să le amestece. Imaginea şi rezultatele şi le-a „clădit” pas cu pas, cu eforturi enorme, doar de el ştiute.

Câteodată, când nu le-a mai putut duce, a răbufnit şi şi-a făcut auzite necazurile. Profesionale. Bani de turnee pentru că reprezenta România, infrastructura, dar şi nişte doctori competenţi care să poată rezolva problemele medicale ale sportivilor noştri la ei acasă, toate le-a enumerat, pe rând pentru a se ajuta pe sine, pentru a ajuta tenisul din România să progreseze.

În urmă cu 20 de ani...

Până a deveni ce este astăzi, cel mai bun jucător al României la momentul actual, lider de Cupa Davis şi un model pentru copii, Victor a fost şi el novice în ale jocului. Povestea sa se învârteşte în jurul terenului de tenis de pe la şapte ani. Părinţii, nişte oameni modeşti, au vrut ca odraslele lor să facă sport.

Ajutaţi de bunici, Victor a ajuns într-o bună zi, în anul în care începea şi primul an de şcoală, să înveţe regulile de bază ale tenisului. „Au vrut să mă dea la baschet că eram de pe atunci înăltuţ, însă eram prea mic ca vârstă, aşa că m-au refuzat. Astfel că, în drum spre casă, am văzut nişte terenuri de tenis şi am rămas acolo”, îşi aminteşte „Hane”.  Iar în paralel cu tenisul mai mergea şi la alte sporturi,