Educația așteaptă în continuare un semnal de coerență care nu mai vine.
Camera Deputaților a votat o nouă modificare adusă Legii Educației Naționale (LEN), prin adoptarea Ordonanței de Urgență, dată pe ultima sută de metri ai ministeriatului Ecaterinei Andronescu. Astfel, deși noul ministru al Educației lansa în spațiul public la începutul mandatului mesaje liniștitoare privind odiseea învățământului românesc, ea continuă sub patronajul indirect, dar ferm al fostului ministru.
Situaţia educatorilor și învățătorilor
Pentru ciclul primar, principala modificare, anticipată de un acord încheiat între sindicatele din învățământ și Ministerul Educației pe 21 ianuarie, este eliminarea studiilor universitare obligatorii în termen de șase ani pentru educatori și învățători. Chestiunea a făcut obiectul unui articol în sine publicat într-un număr anterior al revistei 22, dar ceea ce merită subliniat este că situația imposibilă în care erau puși educatorii şi învățătorii, obligați să se ducă să-și facă la repezeală o facultate, nu era nicidecum consecința LEN, ci o interpretare abuzivă a ei, în folosul fabricilor de diplome. Articolul VI din Ordonanța 92/2012 îi obliga pe educatori și învățători ca, în termen de șase ani de la data publicării respectivului document, să obțină o diplomă de licență, fără de care nu ar mai fi putut profesa. Explicația fostului ministru era că, deși la prima vedere textul pare abuziv, el nu face decât să identifice o soluție mai puțin traumatizantă la efectele pretins perverse ale Legii Educației. Potrivit acesteia, desființarea categoriilor de educator și învățător și transformarea lor în profesor în preșcolar, respectiv primar avea, printre altele, ca scop tocmai posibilitatea încadrării lor în grile superioare de salarizare. Legea, combinată cu normele metodologice ado