Cineva ar trebui să urmărească odată locuinţele lui Alexandru Odobescu în Bucureşti. Risipitor şi tot mai scăpătat, scriitorul trecea de la un domiciliu la altul, îndepărtîndu-se de centrul oraşului. Aşa, de pildă, în 1885 locuia la nr. 18 din strada Verde (mai tîrziu General Manu, nume pe care acum l-a recăpătat după anii în care se chema Sublocotenent Lemnea), în 1887 se mutase în str. Sf. Ionică, nr. 4, de unde a ajuns în Calea Rahovei, nr. 46, în 1894, iar un an mai tîrziu avea ca ultimă adresă Cuza-Vodă, nr. 5 bis. Casei de care va fi vorba aici i-a trecut pragul de multe ori, fiindcă a fost a soţiei sale, Saşa, care o moştenise de la bunica ei, pe un teren din mahalaua Sfinţii Voevozi care aparţinuse familiei Băleanu.
Sîntem aşadar în Calea Victoriei, nr. 129, clădire lipită de aceea mai nouă care formează colţul cu strada "Mihail Moxa, cronicar" (numele precedent, Barbu Catargiu, înlocuit ca reacţionar, era firesc fiindcă fostul prim-ministru conservator locuise peste drum, lîngă biserică). O curte adîncă, semănînd cu a hanurilor de pe vremuri, cu geamlîc la etaj, în spatele unei porţi metalice mereu închise. Faţada, destul de îngustă, e încoronată de un fronton pe care se mai disting încă o monogramă şi data-1871. Este aşadar una dintre puţinele clădiri vechi ce se mai păstrează în această parte a Podului Mogoşoaiei. Aici a locuit, la bătrîneţe, prinţesa Zoe Bagration. A fost înmormîntată, în 1878, lîngă biserica Mavrogheni. Ea fusese soţia căpitanului în armata rusă Alexei Kirilovici Bagration-Muhranski, neam mare, de obîrşie regească georgiană. Zoe era fiica marelui logofăt Ştefan Văcărescu, zis "Orbul". Portretul aceluia, uşor de recunoscut după ochiul cu albeaţă, a fost reprodus de Sacheverell Sitwell în cartea sa despre România, iar originalul a fost donat de Elena Văcărescu Academiei Române. L-am văzut odată în curtea Academiei, între alte ve
