...e concluzia la care au ajuns multi dintre cei care nu-i mai dadeau presedintelui nicio sansa sa revina in centrul jocului politic. Dupa catastrofa de la referendumul, unde 9 din 10 romani prezenti la urne i-au spus sa plece, si de la alegerile parlamentare, cand partidul sau de suflet abia a reusit sa intre in Parlament, Traian Basescu parea definitiv ingropat la Cotroceni, condamnat sa vegeteze cuminte pana la sfarsitul celui de-al doilea mandat.
Abia deruland filmul din ultimul an si jumatate, intelegem cat de bine i-a iesit lui Basescu jocul din pozitia cea mai cazuta in care ar fi putut ajunge un presedinte de tara. S-a folosit de relatiile din Uniunea Europeana, de slabiciunea lui Ponta si dorinta acestuia de a-si reface imaginea externa, de cobitare, de trocuri cu procurori si schimburi de informatii mai mult sau mai putin secrete, intr-un cuvant de tot ce a putut sa tranzactioneze la bursa impotriva USL.
Azi nu conteaza daca a facut-o cu gandul de a distruge alianta dintre social democrati si liberali sau, in primul rand, pentru a-si repara imaginea in ochii romanilor. Probabil ambele, din moment ce tinta este una singura: asigurarea imunitatii si dupa decembrie 2014 si incheierea mandatului de presedinte intr-un mod cat mai onorabil cu putinta. Cu un an inainte de incheierea acestuia, Traian Basescu pare mai aproape ca niciodata de situatia la care probabil nici el nu mai visa.
La un an de la inghitirea "pisicului-porc", presedintele reuseste prima mare victorie impotriva Guvernului Ponta, umilindu-l pe Victor Ponta cu acciza pe carburanti, si isi impune imaginea de "tatuc" al USL, dand asigurari natiunii ca alianta nu se va rupe indiferent de jocurile de imagine imature pe care le practica liderii sai. Intr-un fel acesta e punctul final al actualei clase politice, momentul in care ea si-a pierdut rostul si rolul pe care
