De ce clacheaza mereu nationala feminina de handbal a Romaniei atunci cind ti-e lumea mai draga? Ne-am saturat de atmosfera de inceput de decembrie, cind se termina fotbalul si incepe un campionat european (sau mondial) de handbal. Feminin, deoarece cu masculinul din ianuarie nu avem nici o treaba: se mai intimpla cite o calificare miraculoasa, cum a fost si anul acesta contra Rusiei, dar daca ajungem acolo, sintem mai modesti: un loc XV sau XVI pare o performanta. Si asta pentru o natie care, cu ani in urma, era forta primordiala in domeniu, o veritabila Brazilie handbalistica. Trecut-au 46 de ani de cind Romanica noastra a cistigat ultimul titlu mondial la handbal masculin si vreo 20 de la ultima medalie si am ajuns sa jubilam la o victorie romaneasca in Cupa Challenge, un fel de Intertoto de altadata din fotbal. Foarte frumos, mergem la Mondiale. Ce brinza o sa facem acolo? Sa zicem ca o sa vedem, desi am cam vazut la meciurile de calificare (pentru Europene!) cu Croatia si Spania! Pentru ca de la leat '74 incoace, Brazilia handbalului a luat-o la viteza gravitationala, deoarece au aparut tot felul de "Italii", "Germanii" , "Olande" in echivalenta fotbalistica, astfel incit noi, romanii, am ajuns un fel de menestreli pe semicerc care incearca sa reinvie frumoasele zapezi de-altadata. Sa revenim la inceputul de decembrie, cu rezonante feminine: Ne-am saturat sa tot auzim, inainte de razboi, ca "Romania este una dintre principalele favorite la titlu. Nu sint afirmatii inventate de ziaristi cu pretentii de atotcunoscatori ai handbalului, ci spuse raspicat de nume grele in materie, precum Camilla si Anja, ambele Andersen. Din asa-zisul putred regat al Danemarcei, care intii tremura ca varga inainte de a se masura cu magnificele noastre Alice sau Cristina la patrat, pentru ca apoi sa ne dea opt goluri consecutive in zece minute, fara a primi vreunul. Ne-am saturat sa z