Se discuta mult azi despre acest flagel social: copiatul la examene, plagiat, furt intelectual. Fenomenul exista, nu pare sa se diminueze, necum sa fie eradicat. S-au incheiat de curind sesiunile de examene, restantele, acum e in desfasurare licenta. Prilej sa citim sute de productii studentesti, unele elaborate cu truda, acasa, dind masura capacitatii absolventului, altele scrise in amfiteatre, lucrari semestriale. Acestea din urma necesita o pregatire logistica de o amploare cu totul deosebita. O lucrare scrisa intr-un amfiteatru de peste o suta de studenti blocheaza un numar de trei sau patru supraveghetori; colegii mei mai tineri isi petrec uneori intrega zi ajutind pe titularii de curs sa organizeze aceste adevarate maratoane; iar daca asista la cite patru sau cinci asemenea desfasurari de forte, sint epuizati. Cind le numesc asa nu exagerez cu nimic, orice examen incepe prin invitatia ferma sa fie inlaturate sursele clandestine de informare, prin controale, amenintari cu pierderea examenului sau exmatricularea etc. Cu toate acestea, aproape la fiecare examen ei mai gasesc foi strecurate intre hirtiile de ciorna, mici fituici ingenios plasate, aparatura de ascultare si alte minunatii in fata carora eu ma simt total dezarmat. Avem acum normative drastice, tentativele de frauda sint amendate exemplar, aceste informatii sint anuntate prin toate mijloacele. Si totusi... Mi-au fost aduse persoane surprinse cu copiute, care se aparau cu vehementa, acuzau pe mai tinerii mei colegi de intransigenta nejustificata, insinuau ca li se stirbeste demnitatea; dar nu auzeam nici un cuvint de asumare a vreunei vini. Incurcatura de pe figura mea, mina dezarmata pe care probabil o afisam ii incuraja sa devina si mai bataiosi. Ma stiau slab si atacau in forta: "Domnule profesor, pentru o simpla banuiala de copiere?... Ce daca mi-au gasit aceste foi, nici n-am avut timp sa le utiliz