...Da, ce ţi-e şi cu deontologia asta, cum ne roade ea, cum ne spune să stăm drepţi şi să gândim curat, cum ne arată ce e bine şi ce e rău, cum ne îndeamnă să creştem semeţ şi, alături de noi, şi copiii noştri.
Ne cunoaştem de aproape 20 de ani, de pe vremea când împărţeam acelaşi birou încercând să desluşim cum e cu marginalul şi cu subtitlul, cum să-ţi împarţi „averea“ din reportofon pentru zilele următoare, cum se dau titlurile cele mai scurte spre inima cititorului, cum să fii concis, explicit şi plăcut în acelaşi timp, cum să fii acolo unde se „joacă“ meciul, viaţa, soarta, incendiul, crima, drama, teza şi primăvara, după caz, Şi, nu în ultimul rând, cum e cu presa scrisă, în general. Irezistibilă ispită pentru doi ingineri ca noi, căzuţi în plasa ei, vorbind lumii despre eveniment, cuget şi adevăr, cuvinte dintr-o ediţie de prin anii `90 a Dicţionarului de sentimente şi trăiri. Sînziana Ionescu este azi corespondenta Adevărului la Constanţa. Cu timpul, drumurile ni s-au despărţit, dar au rămas gândurile nerostite, rândurile scrise deasupra semnăturilor din ziar şi veştile despre copii, cu şcoala şi visele lor, de la piesele de Lego până la neliniştile apropiatei admiteri la facultate.
...Zilele trecute, vineri, în buza weekendului, telefonul mobil a tremurat uşor cu un mesaj de la ea. Indra, fiica ei, a câştigat Olimpiada Naţională de Engleză (ONE), devenind „number ONE“ la clasa a 12-a, un lider al tuturor elevilor din ţară în materie de limbă engleză. O ştiam de mică, din povestirile Sînzianei. La 5 ani, Moşul i-a adus o păpuşă şi o carte. Indra a uitat de păpuşă pentru că, în sufletul ei de copil, cartea a captivat-o din prima clipă. Adormea cu cărţile în braţe, ştia pe de rost toate casetele cu poveşti şi melodiile copilăriei, după care a mai făcut un pas, a îmblânzit pianul. În clasa a doua, elevă a Colegiului de Arte fiind, a câştigat premiul