Dacă până acum abordarea de ansamblu a fost mai mult pasivă, aşteptând ca investitorii să bată la uşă, recent, Premierul Ponta a facut un pas important în a schimba percepţiile şi viteza de lucru.

În turneul prin ţări asiatice s-au dat deja 3 semnale promiţătoare:

1) SOCAR pentru Oltchim;

2) Conducta din sud pentru gaze şi/sau terminal pentru gaz lichefiat;

3) Cedarea majorităţii în cazul construcţiei reactoarelor 3 şi 4.

Mediul privat din România nu are încă nici credibilitatea, nici capitalul pentru a suplini statul, prin reprezentanţii săi, ca şi ancora de credibilitate pentru investitorii străini.

Despre implicarea “soft” a statului în economie pentru a readuce economia reală pe creştere am mai scris în “2% în plus pentru investiţii şi întoarcem creşterea economică pe plus”, “Zăpada şi creşterea Schumpeteriană a economiei” şi “Statul trebuie să participe la relansare prin organizarea de poli de creştere”.

Prezenţa Premierului în acest turneu este importantă deoarece respectivele economii asiatice se caracterizează printr-o influenţă covârşitoare a statului în economie. Fără o implicare credibilă a statului român, chiar şi la nivel declarativ, investitorii asiatici nu ar avea încredere să demareze investiţii de amploare în România.

România este singura ţară din Europa care are potenţialul de a creste cu 4-5% pe an pentru un număr semnificativ de ani. Capitalul uman (migraţia tânară), resursele naturale neexploatate, poziţia logistică, infrastructura modestă şi întârzierea în reforme fac ca rentabilitatea investiţiilor în România să fie superioară celorlalte destinaţii din Europa, inclusiv după deducerile corespunzatoare capturii statului.

Articolul a apărut anterior pe blogul personal.