Stăpân absolut al vocii sale, al gestului sugestiv, al privirii pătrunzătoare, pe Claudiu Istodor nu ai cum să nu-l remarci. Al său Puck din “Visul unei nopţi de vară” a spus povestea ca nimeni până la el. La Teatrul Mic, unde joacă de atât de multă vreme, Claudiu Istodor e gata mereu să-şi pună talentul în slujba unor personaje vitrejite şi oropsite de autori, personaje pe care le scoate la lumină cu bravură, după ce şi-a ţinuit duşmanii imaginari cu o spadă aidoma. Aplauze deloc imaginare îl răsplătesc de fiecare dată.
Prima amintire din copilărie, chiar prima, nu ştie care a fost, “dar una care mi-a rămas în minte a fost când am fost cu moşu (bunicu’ meu) să luăm un brad de Crăciun de pe deal. Să luăm, adică să-l tăiem cu un topor. Brazi nu erau acolo, dar am luat un jneapăn. O rudă a bradului, mai contorsionat şi mai mic. Dar care mi-a fost brad de Crăciun cam toată copilăria la sat. Sfaturile nu le ţin minte. Au fost cu siguranţă. Au fost însă exemple. Adică tot ceea ce învaţă copiii de fapt de la părinţi. Imitarea morală. Sau respingerea unor fapte ale lor, care se transformă tot în învăţăminte. Sfaturile sunt frumoase vorbe, bune de conversaţii sau răspunsuri la întrebări, dar fundamentale sunt propriile exemple. În cazul meu am învăţat cinstea, demnitatea, să nu loveşti femeia, să te ţii de cuvânt. Şi cu siguranţă şi altele. Mi-au dat sfaturi ce meserie să-mi aleg. Mama m-a şi susţinut în meseria pe care am ales-o, chiar dacă era foarte greu de trecut examenul pe vremea aceea”, spune Claudiu Istodor.
Când a dat examen la IATC, erau locuri puţine. “Erau mulţi candidaţi pe loc, pentru toată ţara erau doar 8 locuri pentru băieţi. Primul examen nu l-am luat, al doilea a fost cu noroc. Examenele sunt experienţe teribile, mai ales că uneori par nedrepte, necinstite. Dar ele nu sunt aşa. Un examen trebuie luat pe prima poziţie. Restul e şan
