Prin anii '70-'80, când revistele deplângeau faptul că nu avem un dicţionar al literaturii române ca instrument de lucru (câte ceva aveam, dar nu ce trebuia), mă miram că nu i-a venit nimănui ideea de a-i pune alături pe Al. Piru, Ov. S. Crohmălniceanu şi D. Micu pentru realizarea unui astfel de obiectiv. Ideal coordonator şi revizor de texte ar fi fost Şerban Cioculescu. Cu cei trei sau patru, dicţionarul literaturii române de la A la Z şi de la origini până în prezent ar fi fost gata în câteva luni, cel mult un an. Al. Piru e un critic de descripţie eficientă şi rapidă, un istoric literar de informaţie exactă, seacă şi obiectivă, tocmai bun pentru a redacta articole de dicţionar în serie. De altfel, aproape toate cărţile lui sunt construite din asemenea profiluri tipizate. Mi-a amintit această situaţie reeditarea cărţii din 1968 a lui Al. Piru Panorama deceniului literar românesc 1940-1950 de către Editura 100+1 Gramar. E păcat că volumul nu e însoţit de o prefaţă, care să-i arate metoda şi lacunele, să-l pună într-un context şi să-i releve mai bine intenţiile. Ceea ce spune autorul însuşi în textul preliminar, Câteva lămuriri, nu e de ajuns. E adevărat că, perioada fiind mai puţin cercetată, iar anumite opere - ignorate, era nevoie de un tablou de actualizare şi de repunere în circulaţie a unor scriitori, dar decupajul e arbitrar. Al. Piru ştia foarte bine că "istoricul literar viitor nu va menţine deceniul 1940-1950 ca perioadă literară", pentru că e un interval de tranziţie, cu mari fisuri interne şi orientări foarte diferite. De aceea afirmă: "scopul nostru nu a fost pentru moment de a întocmi o lucrare de istorie literară, ci numai de a documenta asupra unui spaţiu în mod greşit socotit alb; delimitarea materiei nu s-a făcut pe criterii obişnuite de periodizare" (p. 6). Dintr-o astfel de procedare comodă, fără nici un fel de perspectivă şi fără observaţii