De cîţiva ani, una dintre cercetătoarele Institutului de Studii Orientale "Sergiu Al-George" sîcîie viaţa profesională a colegilor ei: reclamaţii că nu este promovată (deşi prevederile legii, pe care le tot invocă ţîfnos, nu i-au permis încă avansarea), ameninţări, scrîşnete, acuze, ofense la adresa directorului Institutului, Dr. Radu Bercea, despre care a declarat forului tutelar (Direcţia de Cultură a Primăriei Capitalei) că se comportă dictatorial, că îşi înjură colegii (ceea ce oricine cunoaşte acribia comportamentală a lui Radu Bercea va găsi aberant şi injurios). Colegii, excedaţi de agitaţia ei inestetică, au făcut un memoriu către directorul Institutului, urmat de o şedinţă pe tema în cauză şi, mai tîrziu, un alt memoriu către Primărie. Nimic foarte de mirare pînă aici. În viaţa oricărei instituţii există tensiuni, insatisfacţii, competiţie, plîngeri către "mai sus", dar există de asemenea, e de sperat, dialog, opinie a echipei, judecată pe date reale. De mirare este că iritarea prea puţin justificată, dar tenace, a unei persoane face pată de ulei în zone extra-profesionale. De mirare este că - în noul local pe care l-a obţinut ISO, obligat să părăsească sediul anterior, în noul local, aşadar, un parter de bloc din Obor, fost Romtelecom, unde se îngrămădesc biblioteca lui Mircea Eliade de la Paris, încredinţată lui Radu Bercea de soţia savantului, biblioteca ISO şi birourile - s-au pornit controalele şi vizitele de la Primărie. De mirare este că, deşi responsabilii cu cultura ai Primăriei au primit de la directorul Institutului lămuriri directe, pe lîngă rapoartele, situaţiile, planurile, materialele cerute, ei continuă să ţină ISO sub o lupă negativă. I se reproşează directorului că, între urgenţa amenajării sediului şi năvala exigenţelor birocratice care o îngreunează eficient, nu a găsit încă acea potecă mirabilă care, la capătul, mereu improbabil, al