Zonele rezidenţiale de lux din comunele periurbane arată ca după război Din cauza crizei financiare, dezvoltatorii imobiliari au renunţat să mai investească în proiectele începute. Ceea ce ar fi trebuit să semene cu o zonă exclusivistă este acum un cartier părăsit.
Timişoara se întinde, ca o caracatiţă, până peste graniţele oficiale ale urbei. Chiar dacă zonele rezidenţiale care au început să fie construite în urmă cu peste 10 ani sunt alipite comunelor periurbane, de fapt şi de drept aici locuiesc orăşenii. Sau mai bine spus, aici ar fi trebuit să locuiască orăşenii, pentru că mulţi dintre ei au rămas închişi în betoanele blocurilor comuniste şi nu mai pot visa la o vilă cochetă cu grădină şi piscină. Cu visele spulberate au rămas şi investitorii care s-au înglodat în datorii pentru a dezvolta proiecte imobiliare de anvergură.
Bântuie sărăcia
Dacă ieşi pe Calea Buziaşului, la doar trei-patru kilometri te întâmpină o privelişte ciudată. Case scumpe, cu grădini amenajate după ultima modă, semn al bogăţiei, iar lână ele, coloşi de cărămidă lăsaţi în paragină, mormane de piatră şi ciment teşite de ploile şi zăpezile care au căzut. Mai multe panouri amplasate pe marginea străzii te invită să vezi cum vor arăta cartierele de lux, intitulate care mai de care mai exotic. Unul dintre acestea este "Villagio Mediterraneo" (Satul mediteranean) un complex rezidenţial a cărui construcţie a început în urmă cu patru ani.
Satul părăsit
Amplasat la doar câteva minute de mers cu maşina, la intrarea în Moşniţa, "Villagio Mediterraneo", se întinde pe trei hectare de teren şi cuprinde trei cartiere rezidenţiale, separate de strada principală printr-o interfaţă de 5.000 de mp de zonă verde. "Lucrările sunt în conservare, însă cele pe care le gestionăm noi se vor duce cu siguranţă la bun sfârşit. Este un reviriment mai timid care se simte pe piaţa imobiliară",