Din arhivele secrete descoperite de rebelii libieni în subsolurile reşedinţei fostului lider de la Tripoli, Muammar Gaddafi, reiese că între Paris şi Tripoli a existat o colaborare discretă a serviciilor secrete ale celor două ţări. Şi nu numai atât. Se pare că nici „primăvara arabă” nu ar fi făcut schimbări substanţiale în această ecuaţie, cu excepţia principalului „actor” libian, care este acum Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT), cvasirecunoscut de comunitatea internaţională, dar de mai mare „credibilitate”.
Dintr-unul dintre aceste documente recuperate de Human Rights Watch, datând din 2003, reiese, de pildă, că numele directorului serviciilor de spionaj franceze de atunci (DGSE) era menţionat în documentele „omologului” său libian, fostul ministru de Externe, Mussa Kussa, ca fiind un „contact regulat”. Din alte documente datând din perioada 2003-2004 reiese că Franţa ar fi jucat un rol important, alături de Marea Britanie, a cărei cooperare secretă cu regimul lui Gaddafi a fost divulgată săptămâna trecută, la fel ca şi cea a CIA, în operaţiunea „Kamoka”, de dezmembrare a unei celule de sprijin logistic pentru o grupare islamică de luptă din Libia, GIGL, implantată în Londra, scrie presa franceză.
Această cooperare secretă a Libiei cu Occidentul a fost facilitată după momentul „decembrie 2003”, când Libia a „topit gheaţa cu Vestul”, anunţând că renunţă complet la programul de fabricare a armelor de distrugere în masă şi că este dispusă să se supună oricărei măsuri de verificare în acest sens. Aşa a revenit Gaddafi pe scena internaţională. Un an mai târziu, preşedintele de-atunci al Franţei, Jacques Chirac, făcea prima vizită oficială a unui şef de stat francez în Libia de la declararea independenţei (1951) acestei ţări.
Din 2006 până în 2011, relaţiile au fost „multiplicate”, fapt confirmat pentru publicaţia Le Monde de
