Provenind dintr-o familie de aromâni venită din regiunea Epirului în România la începutul secolului XIX, pictorul Camil Ressu se năştea la 28 ianuarie 1880 la Galaţi. Primii paşi spre pictură i-au fost îndrumaţi de tatăl său, un jurist care obişnuia să picteze în timpul liber. Demonstrând un talent precoce, tânărul Camil este înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, îşi continuă studiile la Iaşi, cu pictorul Gheorghe Popovici şi le finalizează la Paris, unde pleacă în 1902 pentru a se înscrie la Academia Julian. Acolo, îi va avea colegi pe românii Jean Steriade şi Nicolae Dărăscu.

Reîntors în ţară în 1908, pare preocupat de probleme sociale, ceea ce îl determină să se înscrie în Partidul Social-Democrat. Are, de asemenea, o activitate publicistică, colaborând la „Facla” şi „Adevărul” cu o serie de desene satirice. Primele lucrări, expuse în 1910, cu grupul „Tinerimea artistică”, sunt peisaje pe teme rustice. În 1914 deschide prima expoziţie personală la Bucureşti.

Majoritatea lucrărilor realizate în această perioadă par devotate înfăţişării vieţii la sat prin peisaje, portrete şi naturi moarte. Una dintre cele mai celebre şi reprezentative lucrări ale sale este compoziţia „Cosaşi odihnindu-se”. Pictura a fost realizată în 1925, în satul Ilovăţ, din judeţul Mehedinţi şi se află astăzi expusă în Muzeul de Artă din Iaşi.

La începutul anilor `20 este unul dintre fondatorii asociaţiei „Arta română”, alături de pictorii Nicolae Dărăscu, Iosif Iser, Marius Bunescu şi de sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea şi Oscar Han. Până în anul 1941 a fost rector şi profesor la Academia de Belle-Arte din Bucureşti. Printre studenţii săi au fost şi artiştii Geta Brătescu şi Virgil Preda.

Din 1950 a fost preşedinte de onoare al Uniunii Artiştilor Plastici, reluându-şi şi activitatea de profesor l