Codul fiscal cuprinde in sine doua elemente definitorii, respectiv elementul tehnic si elementul politic. Modul in care aceste doua elemente sunt reflectate in continutul Codului fiscal poate trans-forma acest act normativ intr-un factor de progres sau intr-un factor de regres.

Referitor la elementul tehnic, precizam ca in Romania ultimului deceniu ne-am obisnuit cu ideea ca adoptarea unui act normativ este determinata de implementarea acquisul-ui comunitar. In materie fiscala aceasta justificare este lipsita de consistenta deoarece sistemul de drept comunitar a inteles sa lase la discretia statelor membre modul in care acestea reglementeaza impozitele di-recte, in acord cu principiul subsidiaritatii, iar in materia impozitelor in-di-recte, Tratatul privind Comunitatea Europeana si-a propus sa armonizeze sistemele nationale fara sa le standar-dizeze.

Codul fiscal a intrat in viata social-economica cu stangul, in sensul ca desi continea infractiuni la regimul juridic al accizelor, avand astfel natura juridica a unei legi organice, in Parlament a fost adoptat dupa procedura legilor ordinare, fapt care era in contradictie evidenta cu dispozitiile constitutionale. Acest lucru nu a putut fi sanctionat deoarece in sistemul de drept roman neconstitutionalitatea unui text de lege trebuie constatata de catre Curtea Constitutionala fapt care in speta nu s-a intamplat deoarece, in mod paradoxal, instanta constitutionala nu a fost sesizata cu privire la solutionarea acestui aspect. O dovada in plus a neconstitu-tionalitatii Codului fiscal a fost si faptul ca ulterior infractiunile din Codul fiscal au fost preluate de catre Codul de procedura fiscala.

Codul fiscal a coborat principiul stabilitatii legislative de pe buzele oamenilor politici in realitatea legislativa concreta in sensul ca pentru prima data in sistemul modern de drept roman se stabileste ca modif