Mizele mari şi disputele din lumea politică locală au animat ca niciodată viaţa culturală
Vom avea două festivaluri internaţionale în acest an, la Iaşi, apărute oarecum surprinzător, în pofida cursului monoton al vieţii publice citadine: FIE şi FILIT. Primul este festival al educaţiei, iar celălalt de literatură şi traduceri. Până acum piaţa publică era dominată copios doar de sărbătoarea cuvioasei Parascheva, patroana spirituală a Iaşului şi ocrotitoarea Moldovei. Apariţia bruscă a festivalurilor, ca două comete pe lângă Lună, arată că se petrece ceva deosebit în culisele administraţiei locale.
Festivalul Educaţiei este o iniţiativă privată ambiţioasă la care s-a raliat cu toate forţele Primăria. Organizatorii mizează pe participarea celor cinci universităţi de stat, dar şi a instituţiilor care reprezintă învăţământul preuniversitar. Ideea care-i animă este aceea că oraşul trebuie să-şi prezinte vocaţia educaţională într-un fel extins, participativ şi comunitar. Putem vorbi de educaţie cântând pe stradă, spun ei, dezlănţuiţi de rigoarea gravă din amfiteatre şi săli de clasă. Şi bine fac, pentru că până acum se discuta de asta mai mult cu cuvintele care descriau felul în care Michelangelo elibera sclavii cu dalta din blocurile de marmură, sau inginereşte, cum se face statuia lui Mihai Viteazul într-o turnătorie de fontă. Educaţia este un lucru continuu, un mod de a fi în ultimă instanţă, şi poate fi sărbătorit, aclamat festivalier, iar locul unde se poate face asta cel mai bine este Iaşul. Pentru aşa ceva primarul Nichita s-a angajat să dea cel puţin 200.000 de euro.
De partea cealaltă a apărut a două cometă, Festivalul de literatură şi traduceri. Este opera scriitorilor ieşeni din Club 8 al căror vârf de lance este Dan Lungu, directorul Muzeului Literaturii Române din Iaşi. Tot ce fac ei este finanţat copios de Cristian Ado
