A plecat în căutarea unei vieţi mai bune în Anglia dar acum a ajuns asistent manager la motroul londonez, devenid cetăţean româno-eneglez.

Dorinţa Laviniei a fost să lucreze peste graniţă, într-o lume civilizată unde oamenii sunt respectaţi pentru valoare. A ajuns în Anglia prin intermediul prietenul ei, tot vâlcean. „Cu Sorin, actualul soţ, am fost coleg de clasă la Şcoala generală nr. 4 din Râmnicu Vâlcea, dar prieteni am devenit abia în clasa a XII-a. Ne-am întâlnit la o cofetărie, el era cu câţiva băieţi, eu cu mai multe fete şi de atunci ne-a legat o prietenie trainică", spune Lavinia. Nemulţumit de viaţa socială din România, mereu nevoită să-şi găsească slujbe prost plătite, instanbile, Sorin, şoţul Laviniei, a plecat să lucreze în Anglia în anul 2003, pe când era student şi de atunci nu s-a mai întors în România decât ocazional. „Îmi era foarte dor de el, ştiam că îi este extrem de greu. A lucrat în campusuri universitare, pe plantaţii, apoi la o fabrică de legume. Când a obţinut viză de busines, m-a luat în Marea Britanie şi de atunci am rămas împreună", se destăinuie Lavinia venită pentru câteva zile la Râmnicu Vâlcea să-şi vadă părinţii, rudele, prietenii.

Un viitor clădit cu greu printre englezi

Lavinia şi-a găsit de lucru ocazional, la hotelurile londoneze, iar soţul în construcţii. „Era foarte greu pentru că, în Anglia, ca să închiriezi o casă, contractul nu-l poţi face decât printr-o agenţie, care îţi cere o mulţime de acte prin care să faci dovada că ai un loc de muncă sigur. A fost o perioadă când şi eu şi Sorin lucram la metroul londonez. El punea gresie, faianţă, iar eu făceam curat în garniturile de tren, din depou, garate la ieşirea din cursă", spune Lavinia. În anul 2008 soţii Fugăroiu au putut obţine modelul de viză „indefinit" şi de atunci viaţa lor s-a schimbat. „Aveam posibilitatea să ne angajăm oriunde, iar obţin