CULTURA SI PIPER In fiecare an, toamna se amesteca inconfundabil cu deschiderea stagiunii teatrale. Acelasi sentiment ca misterul e din nou al tau, ca timp de cateva ore ceva esential se intampla cu tine si cu cei din jur. Comunicarea aceea tot mai greu de stabilit intre oameni, la teatru e inca posibila. Contactul e viu, o lume intreaga se deschide...
Stagiunea 2005-2006 a inceput. Iar astazi mi-am propus sa va invit la Teatrul "Nottara" din Bucuresti la masa... In decorul astfel gandit de Bartha Jozsef, regizorul Laszlo Bocsardi a concentrat intreaga actiune a piesei "Nu se stie cum" a lui Luigi Pirandello, tradusa special pentru aceasta montare de Alice Georgescu. O masa rotunda, impecabil aranjata, incarcata cu tacamuri de argint, lumanari, cupe, sticle de vin si struguri. Totul in asteptare. O masa care isi asteapta oaspetii ce intarzie. Iar sugestia regizorului devine evidenta abia in final: masa e un camp de lupta.
Povestea este una banala: adulterul. Doua cupluri ale caror vieti si existente se intrepatrund dureros. Un moment de uitare de sine, cand, ca intr-o vraja, "nu se stie cum", ea devine amanta lui, fara ca vreunul dintre ei sa vrea asta, fara ca ea sa fi incetat a-si iubi sotul. Si tot ca-ntr-o joaca, si tot "nu se stie cum", ca-n toate piesele lui Pirandello, jocul se sfarseste cu o crima. Realitatea se topeste in imaginatie, viata iese de pe coordonatele firesti, iar micile drame bulevardiere se transforma in tragedii. Pentru personajele lui Pirandello, oameni care se joaca in permanenta pe ei insisi, linistea este o stare imposibil de atins. Intotdeauna exista o vina, intotdeauna existenta este un haos in care ordinea nu poate fi instaurata. Iar Bocsardi concentreaza acest sentiment in opulenta mesei intinse, dar la care nu se asaza nimeni decat in final, dupa ce crima a fost deja infaptuita.
In rolul lui Romeo, sotul infidel si p