• Chiar daca la prima vedere pare un barbat perfect normal, duce cea mai crunta lupta cu o boala care nu iarta nimic • A fost condamnat sa poarte acest blestem toata viata • Medicii care au asistat la nastere au ramas fara cuvinte si au inceput sa faca semnul crucii • O asistenta cu zeci de ani de experienta a reusit sa-l salveze din ghearele mortii

Pe strada este privit ca pe o persoana care sufera de retard mental sau care tocmai a golit mai multe pahare. Tremura din toate incheieturile si nu-si poate controla capul si mainile. Cine ii adreseaza un simplu salut se alege cu o poveste de viata extraordinara. La varsta de 26 de ani, Nicolae Dobrota are zeci de dosare medicale in care figureaza acelasi sumbru diagnostic: boala Parkinson. Uneori, poate si-ar fi dorit sa aiba Alzheimer, pentru ca ar fi inceput sa-si piarda memoria si nu se mai incarca cu amintiri de cosmar. Nu ar mai fi retinut privirile dezgustate ale colegilor de scoala, ironiile celor din jur sau internarile interminabile in spitale. Boala Parkinson nu afecteaza memoria, dar ii fura controlul asupra propriului corp. "Parintii mi-au povestit la nastere ca am fost tinut in viata doar de o minune. Mi s-a blocat capul in pelvisul mamei si medicii nu au stiut cum sa reactioneze. Am fost tinut asa un timp, pana s-a gasit in spital o asistenta mai in varsta, care m-a salvat. Aceasta complicatie a generat probleme serioase, printre care si distrugerea neuronilor. In primele sase saptamani nu am fost inregistrat nici la decedati si nici la nou-nascuti. Nimeni nu imi dadea sanse. Pana la 5 ani, nu puteam sta in fund, nu puteam vorbi si nu aveam dinti. In primii ani de viata am facut turul Romaniei. Si aici ma refer la turul medicilor romani, nu la vacante. La 9 ani, am facut primii pasi si am spus primele cuvinte. Un medic din Germania m-a ajutat enorm. I-am trimis toate investigatiile, rezultatele s