Daniel Sandru
De la Bucuresti la Iasi si de la Cluj la Timisoara, spatiul politic romanesc freamata a "clarificare doctrinara". Оngramadeala cea mai mare e оn zona populara, fiecare partid mai mare sau mai mic ce a avut pana acum fie o incongruenta оntre ideologie si practica politica, fie o adevarata brambureala doctrinara оn programul politic pe care-l propunea electoratului, fiind manat de la spate nu atat de ratiunile identitare, cat, mai curand, de un oportunism mioritic despre care, istoric vorbind, se poate spune ca a dat adeseori rezultate. Astfel, te uiti dupa taranisti, deveniti teribil de neimportanti dupa decredibilizarea guvernamentala dintre 1996 si 2000, si afli ca au devenit populari. Bati la usa democratilor si constati imediat ca omuletii de acolo nu mai sunt preocupati nici de gafele basesciene, nici de nurii consilierei cotroceniste dupa mintea careia Norvegia-i republica, ci de redefinirea doctrinara, facuta cu gatu-ntins spre Parlamentul European. Afli apoi ca un partid agatat la reverul unui oarece gangav om politic a devenit "conservator". Mai nou, de te-ndrepti spre romanii verzi ai lui Vadim, afli ca acolo-s certuri serioase si ca tribunul a dat din nou de pamant cu filosemitismul, motiv pentru care o parte a partidului s-a desprins, a оnghitit un partidulet inexistent si s-a botezat Partid Popular. Cu liberalii abulici la dreapta si cu pesedistii dezbinati la stanga, scena politica se cutremura undeva la centru, iar reverberatiile acestor miscari se regasesc si la Iasi. Mihai Dorin canta acum, probabil, оn versuri, utopia revenirii pe scena publica a ramasitelor taranisto-crestin-democrate. Cu Petrica Movila la subsuoara, senatorul Dan Carlan оncearca sa pompeze benzina populara оntr-o masina democrata de productie bahluviota care n-a functionat niciodata; ba chiar, uneori, a mai provocat si explozii, dupa ce unii