Intr-un loc anume dinarcul Herăstrău căteva veveriţe simpatice socializează cu lumea.Da, este adevărat! Insă doar cu o condiţie: să ai nuci! Şi bineinţeles puţin noroc, pentru că micile rozătoare mai au şi alte preocupări cotidiene.Intr-un loc anume dinparcul Herăstrău căteva veveriţe simpatice socializează cu lumea.
Da, este adevărat! Insă doar cu o condiţie: să ai nuci! Şi bineinţeles puţin noroc, pentru că micile rozătoare mai au şi alte preocupări cotidiene. Mi-a spus un prieten că noua lui pasiune sunt veveriţele... insă nu oricare, ci "vedetele" din Herăstrău. L-au cucerit pur şi simplu. Sunt simpatice, prietenoase, iţi mănăncă din palmă, te lasă să le atingi şi stau la pozat. Curioasă din fire, mi-am zis să merg să văd cu ochii mei minunea. Aşa că intr-o zi, in loc să iau autobuzul pănă la serviciu, am preferat să vin prin parc, cu găndul că poate poate mă intălnesc şi eu cu veveriţele vedete. Din păcate, nu mi-a ieşit nici una in cale, iar eu mi-am strămbat gătul uităndu-mă după ele. Oricum, incepusem să-mi pierd speranţaâ¦
O LUME MINUNATĂ. Nu mult a trecut insă pănă cănd senzaţia că poveştile nemuritoare din copilăria mea se petrec aievea, m-a făcut să tresar⦠de bucurie. O veveriţă roşcată şi zglobie cu burtica albă venea fugind spre mine. Nu ştiam dacă să mă opresc s-o admir sau să mă prefac că n-o observ. Nu voiam s-o sperii. A avut ea grijă ca lucrurile să iasă in avantajul amăndurora. După ce a ronţăit intr-o secundă nucile pe care le adusesem cu mine, parcă la o chemare telepatică au dat buzna alte două. Mă simţeam fetiţa din poveste, ocrotită şi iubită de animăluţele din pădure. Mi-am dat seama că există şi oameni buni pe lumea asta. Şi aceşti oameni, iubitori de animale, au reuşit performanţa de a transforma un animal sălbatic intr-un animal de companie. Căci micile vedete din Herăstrău s-au obişnuit cu oamenii, ia
