Observarea comportamentului în situaţii spontane sau provocate ajută la stabilirea diagnosticului. Băieţii sunt de patru ori mai predispuşi la această tulburare decât fetele, iar incidenţa este de un caz la 150 de copii.

Autismul este considerat una dintre cele mai severe tulburări neuropsihice ale copiilor, deoarece afectează deopotrivă abilităţile mintale, emoţionale şi de comunicare. Cauzele apariţiei autismului nu sunt complet elucidate, însă se incriminează frecvent prezenţa anomaliilor cromozomiale, bolile genetice (X fragil, scleroză tuberoasă, fenilcetonurie), infecţiile pre- sau perinatale ale mamei (rubeola, tusea convulsivă), intoxicaţiile timpurii sau tulburările metabolice.

Depistarea precoce a semnelor caracteristice acestei tulburări este extrem de importantă, chiar dacă un diagnostic de certitudine se va putea pune de-abia când copilul se apropie de vârsta de trei ani.

De cele mai multe ori, primele semne de boală pot fi observate la vârste mai mici de doi ani, iar unii părinţi le pun pe seama dezvoltării mai lente. Potrivit medicilor, orice suspiciune pe care un părinte o are în legătură cu copilul trebuie confirmată sau infirmată de un specialist. În acest sens, se urmăreşte implementarea unui program de screening pentru depistarea autismului în primii ani de viaţă. Acesta va fi aplicat de medicul de familie, care va avea drept instrument de lucru un chestionar cu zece întrebări menite să identifice semnele specifice acestei tulburări. Ulterior, părinţii vor fi îndrumaţi către specialişti pentru o evaluare mai aprofundată, care să confirme diagnosticul.

Se evaluează semnele clinice

Potrivit medicilor, nu există un test pe baza căruia să se poată stabili cu certitudine diagnosticul de autism. Prin urmare, în cadrul evaluării clinice ce constituie baza diagnosticului se vor lua în considerare semnele care îi îngrijorează p