Traian Băsescu are o pasiune fatală. Iubeşte doar presa care îl tămâiază. Cum îşi bagă nasul vreun ziarist în afacerile sale, cum intră în sevraj. I se umflă repede carotida, se Traian Băsescu are o pasiune fatală. Iubeşte doar presa care îl tămâiază. Cum îşi bagă nasul vreun ziarist în afacerile sale, cum intră în sevraj. I se umflă repede carotida, se încruntă ca şi cum s-ar chinui să priceapă cărţile lui Cărtărescu, şi se dă victimă. Şi-atunci, bagă refrenul său preferat cu mogulii de presă. Nu trece luna şi îl fredonează. Ieri, a dat fuga la radioul public, unde se vrea doar el mogul, şi a tunat din nou. Zice domnul preşedinte: "Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu şi domnul Voiculescu utilizează trusturile media în bătălia politică". Jigneşte scurt sute de jurnalişti care au singura vină că nu s-au născut în America lui "New York Times" pentru a fi în afară de orice bănuială politică. Probabil că în mintea lui Traian Băsescu Dinu Patriciu ţine şedinţele de redacţie, alege subiectul zilei, ba mai scrie şi un editorial sub acoperire. În fine, pesemne că aşa ar funcţiona un ziar patronat de falita fabrică de îngheţată a mogulului ratat Traian Băsescu. Însă atacul la mogulii media n-are nicio noimă. Păi, ce vrea Băsescu, să scoată Partidul Conservator în afara legii şi să-i închidă Antenele lui Dan Voiculescu? Dacă vrea omul să aibă trust media şi doreşte să-l folosească în scop politic, cine îl poate opri? Democraţia, UE, NATO, America, Axa? Aiurea. Nimeni nu-i interzice. Cine vrea presă pentru interese politice e liber s-o facă atâta vreme cât nu încalcă vreo lege. Până la urmă, cititorii sau telespectatorii sunt cei care decid dacă e corect sau nu. Însă altu-i baiul. Aici e vorba de o şmecherie ieftină. Băsescu are tare nevoie de fumigene, altfel discuţia publică riscă să fie acaparată de lucruri cu adevărat grave, cum este ultimul "bileţel" - intervenţia sa în fa