Deşi arată ca un banc, Dinamo are pretenţii de poveste în Europa. S-a dus la Harkov să facă minuni
Nicolae Badea are o echipă ca o mîrţoagă, jigărită şi chioară, în care nu bagă bani, dar pe care în fiecare an se încăpăţînează să o scoată în Europa, la fel cum se încăpăţînează ţăranul din banc să îşi scoată răpciuga la tîrg. Competitivă iapa?, îl întreabă adversarii, obişnuiţi să o trateze serios. “Competitivă”, le răspunde acţionarul. Se apără? “Nu prea, că n-are cu cine.” Atacă? “Hmm, încearcă, săraca, dar nu cine ştie ce, pentru că-i vînd atacanţii.”Face presing? “Deloc, pentru că n-am antrenor capabil şi, sincer să fiu, n-are nici suflu, iar presingul ăsta e greu.” Păi, atunci, de ce ai mai adus-o în Europa?, e întrebat finanţatorul într-un final, iar răspunsul îl ştiţi. “Să-mi bat joc de ea, d-aia!”
Aşa aş rezuma eu cele 3 calificări ratate consecutiv de Dinamo. Am înţeles şi accept, Metalist era normal să o scoată, pentru că e o echipă înţesată cu vedete, dar Elfsborg, Nijmegen sau Vorskla? Cînd joci cum joci, e jenant să te mai agăţi de ghinion după o tragere nefericită la sorţi.
În Groapă nu se bagă bani, dar se vrea performanţă, aşa că Badea o să defileze anul viitor din nou cu mîrţoaga prin piaţă, unde o să schimbe foaia, mai ales dacă o să fie vorba, printr-o minune, de preliminarii Champions League. Joacă iapa? “Joacă de rupe.” Se apără? “Mai ceva decît Chelsea.” De atacat, atacă? “Ca Barcelona într-o zi bună.” Dar de tras la poartă, trage? “Cît Torres, Benzema şi Drogba la un loc!”, va zice iscusitul negustor de iluzii, apoi echipa lui o să intre pe teren şi o să cadă iar lată în prima repriză.
Adversarul o să mai facă o încercare, că tot a venit la Bucureşti: măcar să termine meciul în picioare poate? “Jar mănîncă în al doilea mitan!” Serios? “Da, da, bine-nţeles!”
Numai că atunci cînd o să se urce ăsta peste ea, ca Metalis