Alexandru Dobrescu De o vreme incoace, nu mai cumpar ziare, spre disperarea vanzatorului de la coltul strazii. Le citesc pe internet. Nu mi-a fost prea usor sa renunt la placerea rasfoirii gazetelor si la "parfumul" inconfundabil al cernelii tipografice. Insa am reusit. Acum, intru pe pagina cutarui jurnal, parcurg lista de titluri, ma uit la numele semnatarilor si aleg. De obicei, citesc doua comentarii pe aceeasi tema, unul din oficioasele puterii, celalalt din presa zisa de opozitie. Stiu dinainte ce va scrie fiecare, totusi ma incapatanez sa le citesc, probabil din dorinta nemarturisita de a-mi vedea confirmate asteptarile.
Lectura versiunilor electronice ale ziarelor e instructiva in multe privinte. Poti afla, bunaoara, cati au citit acelasi articol inaintea ta. Sau care e articolul cu cea mai mare audienta online. Am constatat astfel ca interesul oamenilor se imparte intre doua categorii de informatii: acelea care le afecteaza viata de zi cu zi (scumpiri, taxe, reglementari etc.) si acelea senzationale (crime, violuri, fraude, cancanuri din biografia vedetelor etc.). Ceea ce explica de ce gazetele se ocupa cu deosebire de asemenea subiecte, izbutind sa semene ca fratii siamezi. Subiectele ce se incadreaza intre limitele normalitatii, in schimb, abia de sunt accesate de vreo cativa curiosi. Asta, fireste, daca numaratorile contoarelor din dreptul fiecarui text sunt corecte. Lucru de care ma indoiesc, mai ales de cand mi s-a intamplat sa vad, intr-un miez de noapte, atunci cand devin accesibile siturile zilei ce sta sa inceapa, ca o relatare despre o talharie petrecuta in nu stiu care localitate uitata de Dumnezeu, nu si de reporteri, fusese deja citita de opt mii si ceva de persoane.
Pe de alta parte, ziarele electronice sunt, cum se zice, interactive, te incurajeaza sa nu ramai un simplu cititor, ci sa participi, sa-ti spui parerea. Po