Pentru mine, la mijlocul lui februarie, Prejmerul miroase a clătite. Din acelea coapte pe plita încinsă, uşor rumenite, unse cu dulceaţă de zmeură făcută în casă şi păstrată în borcane pitite prin cămări.

Două zile, cât a durat Carnavalul - Fasching, cum îi spun saşii -, am gustat fel de fel de preparate, de la clătite şi grappen (gogoşi rumenite în ulei) până la mâncăruri tradiţionale săseşti. Ghid mi-au fost Maria Comănelea şi al ei caiet de reţete strânse de prin sat, de la unul, de la altul. Una dintre ele este mai greu de găsit în bucătăriile de acum: ciorba cu... ouă prăjite. "În oala în care clocotea apa se fierbea doar nişte ceapă, tăiată mărunt, mărunt. Se făceau ouăle prăjite (de fapt o omletă cu multă slănină, chiar şi râncedă, fiecare ce avea), se tăiau apoi bucăţi. Se puneau în apa aceea cu ceapă, se dregea cu smântână şi cu un pic de făină şi se acrea cu oţet, cu mare grijă. Ca să se dreagă se pune şi nişte smântână, întotdeauna după ce se stinge focul. Altfel, oul cu care se freacă smântâna pentru dres ciorba se taie. Ciorba asta acră este bună de mori, după câte o băută. Cine voia, putea să-i mai pună usturoi pisat sau ras".

Pentru mine, la mijlocul lui februarie, Prejmerul miroase a clătite. Din acelea coapte pe plita încinsă, uşor rumenite, unse cu dulceaţă de zmeură făcută în casă şi păstrată în borcane pitite prin cămări.

Două zile, cât a durat Carnavalul - Fasching, cum îi spun saşii -, am gustat fel de fel de preparate, de la clătite şi grappen (gogoşi rumenite în ulei) până la mâncăruri tradiţionale săseşti. Ghid mi-au fost Maria Comănelea şi al ei caiet de reţete strânse de prin sat, de la unul, de la altul. Una dintre ele este mai greu de găsit în bucătăriile de acum: ciorba cu... ouă prăjite. "În oala în care clocotea apa se fierbea doar nişte ceapă, tăiată mărunt, mărunt. Se făceau ouăle pr