Publicarea motivatiei judecatoarei Violeta Petrescu, legata de sentinta pronuntata in procesul "Furtul anului", a stirnit comentarii aprinse in mediul magistratilor. Unii colegi ai judecatoarei au vazut in respectivul articol un atac direct asupra ei si, indirect, asupra lor. Inamovibilitatea ce le-a fost oferita prin lege le asigura acestora o confortabila si binemeritata protectie fata de orice posibila imixtiune in actul de decizie. De aceea, o parte dintre judecatori considera ca a pune o sentinta in discutie publica este un gest cel putin deplasat, daca nu cumva si ilegal. Pina la urma, trecind peste probele existente la dosar, evidente sau nu, in final ramine convingerea intima a celui care pronunta condamnarea. Or, aceasta convingere trebuie sa se formeze pe baza interpretarii corecte a probelor strinse pe parcursul urmaririi penale. Aici intervine capacitatea judecatorului de a corela anumite fapte, de a citi printre rinduri declaratiile martorilor, daca este nevoie, si, nu in ultimul rind, de a distinge adevarul de minciuna. Efortul nu este usor, iar responsabilitatea judecatorului este imensa. Din aceste motive, sentintele si judecatorii nu ar trebui expusi publicului neavizat, dupa cum sustin colegii doamnei Petrescu. Cele expuse mai sus sint adevarate, cu o singura exceptie. Este vorba de dreptul unei persoane sau a unei institutii de a pune in discutie o sentinta. Puterea judecatoreasca este una dintre cele trei puteri din stat. Hotaririle ei trebuie respectate, dar, ca si in cazul puterii legislative, oricine le poate comenta. In cazul de fata, nu judecatoarea Violeta Petrescu - la adresa careia, de altfel, nu sint suspiciuni in lumea magistratilor - este subiectul articolelor de presa. Functionarea Justitiei ca sistem intereseaza in mod special. O intrebare este foarte importanta. Sint sau nu vinovati iordanienii care au fugit din tara cu un milion de