Istoricul Marius Oprea face ce si-a propus. Cat a condus IICCR, a indentificat, practic, victime ale sistemului totalitar, a aflat nume de tortionari si criminali pe care le-a remis justitiei. Dupa ce a fost demis, a continuat sa faca asta ca un simplu particular, in ciuda lipsei de resurse. Acum, ca s-a schimbat partial calimera, ar trebui repus in drepturi si lasat sa faca ce se pricepe. Rep: Marius, cam cate victime ale comunismului, ucise fara o decizie dupa legile de atunci, exista? M.O.: Eu estimez ca au fost cam 10.000 de morti. Majoritatea sunt din mediu rural, au fost exterminate in cele doua perioade violente ale colectivizarii, intre 1949 si 1951, apoi din 1957 pana in 1961. Exista un fel de expunere-exemplu: in foarte multe sate, cei mai virulenti oponenti ai colectivizarii erau luati, executati si aratati lumii drept exemplu. Am primit sute de scrisori de la urmasi, am constatat ca lumea satelor are o memorie afectiva pronuntata, la tara nu le place oamenilor sa aiba „morti in dulap". Cu mijloacele limitate pe care le am, pana acum am identificat aproximativ 100. Daca as avea mijloacele necesare si ar fi vointa politica, as declansa un program national, pentru a gasi cat mai multi. In Cehia a fost asa ceva, cele cateva sute de victime impuscate de autoritati au fost identificate si declarate martiri. Noi am avut un masacru de nivel Katyn, numai ca a fost un Katyn disipat, raspandit. Rep: Stiu ca atunci cand faceai sapaturi dupa corpul lui Iuliu Maniu, la Sighet, ai gasit intr-un loc nemarcat cadavrele unor copii. Ai lamurit despre ce este vorba? M.O.: Da, este vorba de o alta fata monstruoasa a comunismului romanesc, foametea din anii '80. Langa un rambleu de cale ferata situat departe de gardul cimitirului saracilor din Sighet, am gasit cadavrele a noua copii. Unul, de vreo 4 ani, mai avea inca botosei in picioare. In zona era un centru de minori, intr-