Cum numeşti un liber întreprinzător care nu munceşte, dar câştigă cât un salariat? Cerşetor. Deşi pot avea dizabilităţi, majoritatea întinzătorilor de mâini din Braşov nu muncesc de lene. De ce ar face-o? Sunt propriii şefi, cerşesc când vor, nu plătesc dări la stat şi câştigă cât un salariat care se speteşte „de la 9 la 5”. De vină este legea: cerşetorii pot fi puşi la muncă doar pe bază de mandat, pe care Judecătoria Braşov îl eliberează după zeci sau sute de amenzi neplătite. Dacă ar fi ridicaţi pe loc şi trimişi la muncă în folosul comunităţii, cerşetorii şi-ar vedea de... treabă.
Poliţia Locală a început campania de „curăţenie de primăvară” printre gunoaiele societăţii. În fiecare zi, agenţii adună de pe la colţurile băncilor, bisericilor şi cimitirelor, dube întregi de „pleavă” socială, găsită la cerşit. Nu e prima dată când calcă în biroul poliţiştilor. Unii sunt recalcitranţi pentru că au fost luaţi de la locul de muncă, alţii - deja plictisiţi. „Pe timpul iernii, ei au tendinţa să se ascundă în locuri mai călduroase, precum pasajele. Acum, când se încălzeşte, migrează către locuri mai centrale. Tocmai acest lucru încercăm să-l evităm”, ne spune Marcel Chirilă, purtător de cuvânt la Direcţia de Poliţie Locală Braşov.
„Am şi o poezie...”
Poveştile lor sunt asemănătoare: copii mulţi, alocaţii mici. Ar lucra, dar nimeni nu-i angajează. „Am 29 de ani, însă până acum nu m-a mai angajat nimeni. Am mai lucrat cu ziua pe ici, pe colo. Am trei copii de hrănit, iar alocaţia e mică”, ne spune Maria Anti, din Teliu, cerşetoare care întinde mâna în pasajul de la „Hidro”. Marian, un bărbat tuciuriu care se ţine de-o cârjă, este cel cu gura mare. „Mai fac un ban pe 5, pe 17. Numai pe autobuze cerşesc. Nu dau în cap, nu bag mâna în buzunare. Am şi o poezie”, ne spune săceleanul, după care începe să strige „ajutaţi şi voi un om sărman!” . Apo
