» Trecerea in conservare a majoritatii unitatilor miniere din Banatul montan si inchiderea celor mai multe dintre micile capacitati industriale din zona au aruncat intr-o crunta saracie aceasta zona pitoreasca a Romaniei. Putinii locuitori ramasi in asezarile de la Valea Celenicului se zbat sa-si duca traiul de pe o zi pe alta. Cu amintirea prosperitatii de odinioara, generata atunci de proiectele industriale demarate in regiune, locuitorii mai spera doar ca unele investitii ipotetice in turism sa aduca ceva bunastare.
Drumul curge alaturi de poalele stancilor bolovanoase, noduroase, innegrite de vremuri si patate ici-colea de cate o tufa marunta cand abia s-a infipt in incheieturile pietrelor.
De jur-imprejur, munti de felurite forme si chipuri, plesuvi sau acoperiti cu verdeata si paduri. Colo unul in forma de vulcan stins, dincolo o muchie pe care au crescut brazi teposi si ascutiti, parca ar fi o spinare de mistret, mai departe o creasta de coif, un perete ca de cetate. Abrupturi stancoase, pereti aproape verticali insotiti la baza de o trena de grohotisuri, scrijelituri si santulete in roca – numite lapiezuri – cu aspect usor bizar.
Acestea sunt caracteristicile fascinantei zone a Banatului montan, unde, din pricini tectonice si ale eroziunii diferentiate, au aparut depresiuni care adapostesc asezari omenesti precum Anina, Ciudanovita si Carasova. Pe crestele care se frang, se rup, se intretaie cresc carpeni si fagi seculari stufosi si cu coroana rotunda.
Dupa ce lasam in urma Carasova, trecand printre cleanturile Vribitei si Semenicului, ocolind partea dreapta a Cheilor Garlistei, strabatem o zona cu un relief relativ domol si intram in Anina mergand de-a lungul paraului Celenic, prin colonia ce-i poarta numele, situata la circa doi kilometri de centrul candva celebrului oras minier.
Amintirea vremurilor trecut
