convorbire cu
dr. Alexandru BLIDARU, medic primar
Zilnice alarme şi deziluzii de tot felul ne încredinţează că singura noastră nădejde rămîne sănătatea. Un pseudonim al viitorului: dacă sîntem sănătoşi ne putem schimba viaţa sau reuşim s-a îndurăm cît mai mult timp aşa cum e. Dar pe agenda fiecăruia priorităţile sînt altele: punem la inimă partizanatul politic, urmărim cu sufletul la gură noutăţile despre VIP-uri, ni se taie răsuflarea la un gol ratat. Nu dăm doi bani pe noi, pretinzînd atenţie numai din partea altora. Suferim de neluare în seamă, dar, în realitate, ne condamnăm singuri la insignifianţă. De ce ne-am obişnuit ca sănătatea să ocupe un loc nesemnificativ în preocupările noastre: avem deprinderea durerii mai mult decît alţii, nu contăm pe mijloacele de apărare ce ne stau la îndemînă, transferăm altora grija pe care trebuie s-o avem faţă de noi înşine?
"Trebuie să ai ceva,
la medic nu vii degeaba" Stimate domnule doctor Blidaru, ce mai înseamnă azi sănătatea pentru cei mai mulţi dintre noi? Dacă mă iau după experienţa mea de chirurg oncolog, care se confruntă zilnic cu tragedii, cu suferinţe, ce-ar fi putut fi dacă nu evitate măcar ameliorate prin tratament, pe români pare să nu-i preocupe sănătatea. O prea mică parte a populaţiei - 5-8% - e convinsă că prezentarea la medic, chiar cînd aparent n-ai nici un simptom îngrijorător, e o datorie firească. Din păcate, obligativitatea controlului preventiv nu pare foarte necesară nici tuturor medicilor. M-am dus, nu de mult, la un bun prieten să-mi fac o ecografie. S-a speriat că am ceva. "N-am nimica, dar nu îndemni şi tu pe toată lumea să vină periodic la control?" "Lasă asta; trebuie să ai ceva, la medic nu vii degeaba." S-a dovedit că, pur şi simplu, eu venisem totuşi degeaba, spre binele meu. În evitarea controlului preventiv nu intră şi teama oricui, explicabilă, că ar putea afla
