Viata e facuta din intamplari.
Ieri aveam o intalnire cu un amic care trebuia sa vina cu avionul de la Amsterdam la 4.30pm. Abia asteptam sa discut cu el, insa din pricina unui incident feroviar in Olanda a ajuns mai tarziu la aeroport si a pierdut avionul.
Astfel, cu dupa-amiaza libera si vazand deja multimea de autobuze si microbuze care se revarsa catre lansarea candidatilor USL de la Arena Nationala, mi-am dat seama ca ma intereseaza sa vad cum se face o lansare pe stadion in 2012. Mai ales in politica. Mi-au revenit brusc in minte imaginile din copilarie cu Daciada si cuvantarile “tovarasului” Nicolae Ceausescu. Trecusera mai bine de 22 de ani de atunci. Erau vremurile Romaniei Socialiste. Acum unii se adunau sa convinga si sa se convinga ca e vremea Romaniei Social-liberale. In cateva momente m-am decis: merg. Vreau sa vad asta.
La stadion am ajuns pe la ora 5 pm. Lume multa. Autocare peste tot. La intrare era un puhoi de oameni si desi erau toti “USL”, iti dadeai repede seama care sunt psd-isti si care sunt pnl-isti. Diferenta era mare, si nu numai sepcutele rosii si galbene ii deosebeau. Erau cumva ca uleiul si apa.
Lumea psdista era o combinatie a extremelor: multa “lume necajita”, dar vesela ca e in preajma noii arene pe care pareau foarte curiosi sa o vada si, printre ei, unii (foarte putini) la costume scumpe cu priviri de uliu care ii coordonau.
La pnlisti – si acolo cumva doua categorii mari: pe de-o parte multa lume “din clasa de mijloc” (un cliseu stupid, dar macar intelege oricine ce vreau sa zic) care se misca repede, cu capul in jos, parca putin jenati ca se afla acolo. Si “acolo” nu insemna Arena Nationala, ci printre psdisti care erau net mai multi, si cum spuneam, net altfel decat ei. Pe de alta parte, tot in galben, mai erau multi tineri plictisiti inca de la intrare si care pareau ca nu sunt interesa
