Oare n-am putea si noi spune, inlocuind 1789 cu 1989, ca revolutia romana a fost "o pagina scrisa de mina lui Dumnezeu sau de aceea a poporului..."? Recent, in acest ziar, Radu Parpauta a scris un amplu text „de autor" despre „Revolutia romana la Iasi", aducind in prim plan pe Ion Iliescu, un personaj dominant, in ultimele decenii, si doua personaje uitate sau neglijate: Ilie Dodea si Alexandru Tacu. S-ar parea ca acestia conlucrau la un „front de salvare nationala" cu mult inainte ca salvarea sa se produca. Exista oarecari indicii si marturii in acest sens. Iliescu, ca si Dodea, erau recunoscuti pentru relativa lor „miscare in front", pentru rasparul, indeosebi, fata de cultul personalitatii ceausiste. De aceea au si fost coboriti din functii, marginalizati, „primul" ajungind director la Editura Tehnica, celalalt - la Centrul de Librarii. Cind Ceausescu lansase ideea unei noi „revolutii agrare", imediat s-a lansat si un banc: „Eh, ziceau taranii, chiar de-o revolutie n-om fi noi in stare, dar de-o rascoala...". Cred ca si „complotistii" nu visau o revolutie radicala, ci doar o rascoala impotriva sefului... Din pacate, Ilie Dodea a murit in conditii suspecte si neelucidate. In anii precedenti sustinuse, la „Cronica", o rubrica de maxime si cugetari, adunate sub genericul „Comprimate", care au tot fost... comprimate pina la a fi suprimate. Cam tot pe atunci a fost interzisa rubrica „Bridge", intrucit (asa ni s-a spus) bridgistii, in limbajul lor sofisticat, ar fi putut complota... Mergind intr-o dimineata la Centrul de librarii sa-mi procur niste carti in suferinta de tiraj, mult m-am mirat sa descopar in zona, la acea ora matinala, un securist pe care il cunosteam. Si el a fost neplacut surprins de prezenta mea. Este limpede ca lui Dodea ii erau urmarite toate miscarile. Cu atit mai mult era urmarit poetul Alexandru Tacu, care facuse inchisoare politica si isi depuse