De la o zi la alta, oamenii de ştiinţă confirmă o nouă legătură între afecţiuni mai mult sau mai puţin grave şi „boala secolului“: stresul.
Atunci când cineva merge la medic şi acuză un simptom oarecare, una dintre primele întrebări pe care i le adresează doctorul este „De cât timp aveţi acest simptom?“. Or, întrebarea corectă ar trebui să fie „Când anume a apărut acest simptom?“, scrie celebrul psihanalist britanic şi activist pentru sănătatea mintală Darian Leader, în cartea sa „De ce se îmbolnăvesc oamenii?“. Diferenţa, deşi poate părea aproape insesizabilă, există. Prima întrebare cere un răspuns de tipul „Acum trei luni“, care nu spune, de fapt, nimic despre contextul personal al suferindului, ci îi oferă numai indicii medicului privind persistenţa manifestării. Pe când „cealaltă întrebare se referă atât la cronologie, cât şi la timpul subiectiv apreciat de bolnav. Ea deschide perspectiva istoriei unice a pacientului“, precizează Leader în capitolul „Stresul să fie de vină?“. Există, în mod cert, aşadar, o diferenţă clară atât pentru medic, cât şi pentru pacient între răspunsurile de tipul „Am simptomul acesta de trei luni“ şi „Simptomul a apărut în urmă cu trei luni, când m-a părăsit soţia“. Unii dintre noi conştientizează conexiunea, alţii nu. De fapt, nu puţine sunt cazurile în care probleme medicale sunt confundate şi, deci, tratate greşit, fiindcă au manifestări similare cu „amprentele“ pe care stresul le lasă peste tot în corp.
Să luăm cazul unui jurnalist de 36 de ani, din SUA, care ajunsese să fie consultat de 15 medici diferiţi pentru palpitaţiile pe care le avea. Toţi cei 15 medici i-au făcut electrocardiograme pentru a-i măsura activitatea inimii şi nu au descoperit nimic în neregulă cu tânărul jurnalist. De-abia al 16-lea medic i-a pus întrebările potrivite şi a aflat că simptomele pacientului, care persistau deja de