Foştii mamuţi industriali erau căpuşaţi şi furaţi ca-n codru, având pierderi masive. După privatizare, au devenit principalii plătitori de taxe şi campioni ai exporturilor.
Platformele şi combinatele industriale construite în „Epoca de Aur" au mai funcţionat, în virtutea inerţiei, câţiva ani buni după Revoluţie, însă s-au transformat rapid în găuri negre care înghiţeau sume colosale din bugetul ţării. Ţinta preferată a hoţilor de materiale, dar mai ales a căpuşelor, aceste combinate au fost sistematic stoarse de resurse, până când s-a ajuns într-o situaţie-limită: privatizare (chiar şi pe un leu) sau desfiinţare.
Soluţia salvatoare
În cazurile în care s-a ales desfiinţarea, combinatele au mai mers o vreme, mai mult datorită intereselor locale, după care au fost lăsate în paragină sau destrămate grindă cu grindă.
Privatizarea a fost soluţia salvatoare în majoritatea cazurilor, mai ales în marea industrie, unde fără investiţiile şi tehnologiile aduse de cumpărători s-ar fi ajuns inevitabil la un dezastru. De la dezastru au pornit, de fapt, multe combinate dintre cele privatizate.
Câteva au repurtat succese răsunătoare, altele au evoluat mai modest şi foarte puţine sunt cazurile în care companiile industriale transferate în sectorul privat să fi fost distruse cum au fost cele rămase la stat. În acest episod al serialului nostru „Raport asupra industriei" vom consemna câteva dintre privatizările ce pot fi considerate de succes, având în vedere transformările prin care au trecut firmele respective şi performanţele afişate astăzi.
Petrom: de la minus la plus un miliard
Înainte de controversata privatizare din 2004, Petrom avea pierderi de aproape un miliard de dolari. Acum este cea mai profitabilă companie din România. Anul trecut, profitul companiei s-a cifrat la 887 de milioane de euro, adică peste un mi
